„Cântă cucule și mie,
Că mâine nu se mai știe,
Poate trăiesc, poate mor,
C-așa-i omul trecător…”
Provenind dintr-o familie de romi din Bucureşti, cea care avea să devină regina muzicii lăutăreşti a fost vestită nu doar în România, ci şi peste hotare. Melodii precum “Şaraiman”, “Aş munci la plug şi coasă”, “Anii mei şi tinereţea” au fost fredonate peste tot în lume, Romica Puceanu rămânând în istorie drept vocea de aur a muzicii lăutăreşti. Însă destinul i-a fost fatidic. Soarta nemiloasă a făcut ca Romica Puceanu să-şi găsească sfârşitul la câteva zile după ce a fost rănită într-un accident rutier, petrecut în apropierea localităţii Dragoş Vodă, din judeţul Călăraşi. Avea 69 de ani.
Romica Puceanu a murit aici
A început să cânte de la șapte ani
Gloria este, fără îndoială, meritul muncii ei, dar este greu de imaginat ca Romica Puceanu să fi avut alt parcurs în carieră. Rada, aşa cum au botezat-o părinţii, s-a născut în anul 1927, într-o familie de lăutari cu o tradiţie veche. Bunicul, Ion Puceanu din Teiş, Dâmboviţa, a fost rapsod şi un violonist talentat, un adevărat tezaur folcloric. La rândul său, tatăl Romicăi, Constantin Puceanu, era ţambalagiu şi îşi făcuse un renume în centrul Bucureştiului, având contract cu Hanu’ lui Manuc.
Rădișoara Puceanu a crescut şi a mers la şcoală în Mahalaua Cărămidarilor din Bucureşti – cartier vechi, în care a copilărit o vreme şi Nicolae Grigorescu, în care s-a născut şi Maria Tănase, dar care a fost demolat la ordinul lui Ceauşescu în anii ’70, pentru a face loc cartierului Tineretului. În 1934, la vârsta de șapte ani, Romica a început să cânte alături de tatăl său. Apoi, când avea 14 ani, s-a alăturat verişorilor Aurel şi Victor Gore, celebrii fraţi din Teiş, care erau cam de aceeaşi vârstă cu ea. La început, taraful tinerilor lăutari interpreta cântece de pahar la Hanul Galben din Târgovişte, însă, mai târziu s-au mutat în Bucureşti. Au cucerit toate marile restaurante din Capitală. Tot împreună, în 1964, au înregistrat primul lor disc, la Electrecord.
Muzicologul Speranţa Rădulescu vorbea într-un interviu din 2014 despre importanţa acestor lansări de discuri cu muzică lăutărească cântată de Romica Puceanu: „Eram consultant la Electrecord, aşa că ştiu ce se întâmpla. Erau trei-patru discuri care se produceau pe an de genul ăsta, care, prin tiraj, ţineau în spate tot Electrecordul!“. Cercetătoarea îşi amintea şi de prezenţa Romicăi Puceanu: „Ţin minte că venea în spectacole cu o haină de nurcă imensă cu care-şi înfăşura burta ca un şifonier şi, spre consternarea mea, când trecea pe lângă mine, îmi spunea «sărut-mâna!». Săraca, avea ea, aşa, un stil. Mie îmi plăcea“.
„Asta dădea bine pentru valoarea ei“
În anii de glorie ai muzicii lăutăreşti, Romica Puceanu era una dintre marile vedete ale localurilor de petrecere din Bucureşti. Toate se luptau s-o aducă să cânte, nu mai conteneau invitaţiile. Şi-a fost peste tot Romica: la Salonul Spaniol al Restaurantului Caraiman, la Capitol, la Continental, la Monte Carlo din Cişmigiu, la Intercontinental şi la Hotel Flora. Intra pe scenă mereu elegantă, cu rochii somptuoase şi cu coafuri bine puse la punct, vorbea cu umor şi cânta dumnezeieşte. „Publicul se manifesta în restaurant exact ca la un spectacol. Când intra Romica Puceanu erau atenţi, nici nu mai mâncau. Era o onoare pentru ei – mai ales dacă venea la masă la ei să le cânte“, povesteşte acordeonistul Viorel Fundament, care a colaborat cu artista până în ultima zi.
Romica Puceanu n-a cântat numai prin cârciumi şi la chermeze, a fost o bună perioadă şi solistă pe scena Teatrului de revistă „Constantin Tănase“. A făcut spectacole alături de Stela Popescu, Alexandru Arşinel şi Nicu Constantin, care-i deveniseră şi prieteni apropiaţi. „Făceam parte din acelaşi grup de şuşanişti, cum se spunea pe atunci. Eram cu Stela, cu Romica, uneori cu Amza, cu Tapalagă, cu Dan Spătaru“, povesteşte Alexandru Arşinel. După spectacole, Romica mergea cu toţi actorii de la Tănase la restaurantele unde se adunau lăutarii autentici ai Bucureştiului şi petreceau până dimineaţa.
Apreciată pentru vocea ei unică şi pentru temele cântecelor sale, ajunsese în anii 60 – 70 solista de referinţă a „cântecelor de pahar”. De-a lungul întregii sale cariere a întreprins turnee în SUA, Japonia, China, Israel (împreună cu Doina Badea), RDG. În 1986 se mută la New York unde locuiește timp de șase ani. „Peste gârlă” a ţinut cele mai multe spectacole la restaurantul Transylvania, de pe 42nd Street, Long Island City, New York. Ulterior, cu ajutorul omului de televiziune Aristide Buhoiu a prins diverse contracte pentru cântări pe scene mari, alături de artişti precum Telly Savalas.
Dorul de ţară a îmbolnăvit-o
Nu orice lăutar reuşea să prindă un contract în SUA, aşa că plecarea aceasta a fost motiv de onoare, un lucru extraordinar. „Pentru ea a fost bine plecarea aia. Că a venit cu nişte bănuţi şi ea, dar nu putea să stea singură. Aia era. Că ei îi plăcea să fie totdeauna înconjurată de prieteni şi a stat, s-a chinuit acolo“, povestește clarinetistul George Udilă cu care Romica a colaborat de-a lungul anilor.
Într-adevăr, la întoarcerea în ţară, după căderea comunismului, în 1992, Romica a povestit despre stilul de viaţă diferit al americanilor: „Îmi place România foarte mult. Pentru că aici sunt născută, pe piatra Bucureştiului, aici e toată familia mea, aici sunt prietenii. Mai vine cineva la o şuetă, la o cafea, mai un telefon… Acolo, toată lumea are business. Te vedeai cu ei vinerea. Nu puteam să rămân acolo pentru că mă lua dorul rău de ţară şi plângeam. Atunci, un medic de-ăsta grec, parcă-l văd şi-acuma, sau armean, nu mai ţin minte, m-a luat şi-a stat de vorbă cu mine în cabinetul lui şi mi-a spus: «Vino mâine la mine». Eu zic: «Ce-o mai vrea şi ăsta? N-o vrea să mă ia de nevastă?». Dar de unde, săracul, el a vrut să-mi dea nişte sfaturi bune, care mi-au folosit. «Du-te acasă că o să-ţi fie bine. Dorul de ţară te-a îmbolnăvit». Şi-a avut dreptate“, concluziona artista într-unul din interviurile sale.
Mai mult decât s-a cunoscut adevărul, s-au făcut o mulțime de speculaţii, în special cu privire la viaţa ei amoroasă. N-a avut noroc în dragoste, par să susţină majoritatea celor apropiaţi. Romica Puceanu a fost căsătorită, timp de zece ani, cu un bărbat al cărui nume n-a dorit niciodată să-l facă public. Căsnicia lor s-a destrămat în 1980, din cauză că soţul abuza adesea de alcool. Romica a comentat succint despărţirea: „I-am făcut valiza ca unui bărbat cuminte şi a plecat“.
Sfârşitul a venit brusc şi violent
În ultimii ani de viaţă, Romica Puceanu s-a retras de pe marea scenă. Obişnuia, însă, să accepte invitaţiile de a cânta la nunţi şi petreceri private, care îi asigurau traiul. Spre sfârșitul lunii octombrie 1996, artista își pregătea bagajele pentru a călători la Paris, unde fusese invitată să cânte la un eveniment. Însă mai avea de onorat o „comandă” în Constanța, la „o nuntă foarte mare, cu niște oameni extraordinari.”
Viorel Fundament: „19 octombrie ’96. Plecam din București la Constanţa pentru a cânta la o nuntă. Romica ne-a trimis microbuzul ei, un Mercedes cu 16-17 locuri. Ea mi-a spus: «Faci o formaţie». Şi formaţia care era? Contrabas şi ţambal, şi eu cu acordeonul, şi ea. Atât. Pe drumul către Slobozia (între localităţile Dor Mărunt şi Dragoş Vodă), pur şi simplu, era şoseaua foarte liberă, când ne-am pomenit cu un BMW depăşind o căruţă, neavând viziunea normală sau să ia distanţa cum se spune, ne-am ciocnit frontal cu BMW-ul, pe care-l conducea un grec.
Şoferul nostru, ce să facă?, a tras cât a putut dreapta şi microbuzul s-a dus în şanţ. Impactul fiind foarte mare, zdruncinătura foarte mare, Romica Puceanu stătea pe partea dreaptă, scaunul doi. De acolo, sărăcuţa, a ajuns… era capul ei la picioarele şoferului. Ea a fost cel mai rău accidentată – şi copilul şoferului. Avea un copil de șase ani în spate. Şi şoferul, la genunchi, nu ştiu cum a intrat… Ea ţipa la mine: «Viorele, mamă, ia-mă de aici». Am deschis uşile maşinii, au oprit maşini foarte multe şi ne-au ajutat câţiva oameni ca s-o luăm. La spital am ajuns, se întunecase afară. «Viorele, să nu mă laşi aici». Am stat puţin cu dânsa acolo la spital şi duminică dimineaţă am auzit că au dus-o la București“.
Copilul de șase ani de care pomenește Viorel Fundament este Gabi Hudiță. Acesta își amintește că în momentul accidentului se odihnea pe pieptul Romicăi Puceanu: „Parcă și-a presimțit moartea! Tot drumul spunea să nu ne grăbim, să mergem mai încet, că avem timp să ajungem. Între Dragoş Vodă şi Dor Mărunt, un cetăţean grec a intrat direct în microbuzul nostru. Din cei cinci oameni câţi erau în microbuz, doar Romica a suferit leziuni grave. Avea fracturi multiple, la coaste, claviculă, la omoplat și la picioare, pentru că banchetele din spate au venit peste ea. După impact, cântăreaţa a fost transportată la Spitalul Municipal Feteşti. Apoi, pentru că starea se înrăutăţise, a fost transferată la Spitalul de Urgenţă Floreasca, din Capitală.”
„Ce o vrea Dumnezeu…”
În ciuda eforturilor medicilor de a o stabiliza, artista nu a supravieţuit accidentului. Romica Puceanu a murit pe 24 octombrie 1996, cu o zi înainte de a pleca la Paris. Conform declarațiilor medicului Monica Pop, artista ar fi putut fi salvată, dar a refuzat să fie operată, deși i s-a explicat că dacă nu acceptă intervenția nu va supravietui. Răspunsul ei a fost incredibil: „ce o vrea Dumnezeu…” Medicul a detaliat ce s-a întâmplat: coastele fisurate au perforat plămânii, iar în interiorul lor a pătruns sânge ce trebuia drenat.
A doua zi, ziarele anunţau decesul marii artiste, dezvăluind, într-un colţ de pagină, probleme mai vechi de sănătate: „Potrivit raportului medicilor, interpreta suferea de mai multă vreme de un cancer generalizat. Contuziile şi fracturile suferite ca urmare a accidentului, petrecut în apropiere de comuna Dor Mărunt, i-au grăbit sfârşitul. Cu toate eforturile medicilor, care apreciau luni că pacienta se află în afara oricărui pericol, organismul acesteia a cedat – măcinat de boală, nu a mai rezistat. Prin trecerea în nefiinţă a celebrei cântăreţe, muzica lăutărească a pierdut una din vocile sale de primă mărime“. (Adevărul)
„Romica Puceanu trăia de aproape patru ani drama singurătăţii, uitată de toţi cei care altădată se îmbulzeau la spectacolele ei. Grav bolnavă, cântăreața a suferit în ultimii doi ani şi jumătate două operaţii la stomac şi patru intervenţii chirurgicale la ochi, suferind de glaucom“ (Evenimentul Zilei).
Ancheta deschisă pentru elucidarea cauzelor tragediei de către magistraţii de la Judecătoria Lehliu a arătat că şoferul vinovat de producerea accidentului avea o viteză de aproximativ 48 de km pe oră şi nu se afla sub influenţa băuturilor alcoolice.
Și jalea, și dorul
Romica Puceanu a fost înmormântată la cimitirul Izvorul Nou (zona Dristor), cunoscut pentru aleea lăutarilor, unde îşi dorm somnul de veci şi alţi muzicanţi celebri: Nicuşor Predescu, Fărâmiţă Lambru, Ion Albeşteanu. La înmormântare i-a cântat taraful Ion Albeşteanu.
În semn de omagiu, prietenii apropiați au evocat personalitatea celei care și-a închinat întreaga viață muzicii lăutărești. „Când întâlnea oameni săraci pe stradă le dădea sume mari de bani“, îşi amintea Benone Sinulescu. „Se comporta ca o adevărată regină. Ştia să întindă nişte mese cum rar mi-a fost dat să văd“, declara Ion Dolănescu, alături de care Romica a petrecut de nenumărate ori, şi cu contract, şi de plăcere. Maria Dragomiroiu spunea că a păstrat amintire de la Romica o canapea şi două fotolii. Irina Loghin admira talentul ei de neegalat: „Ca Romica nu putea să cânte nimeni, nu o puteai imita. Melodia «Supărată-i viaţa mea» o ascultam adesea cu Ileana Sărăroiu şi ne minunam cum o cânta, aproape perfect“. Iar Florentina Satmari, cea care a creat filmul „Romica cucereşte America“, amintea de admiraţia cu care cântăreața era mereu întâmpinată: „Când o prezenta, toţi se ridicau în picioare în semn de respect“.
Ceea ce cânt eu nu-i o pătură de muzică ţigănească. Pătura mea de muzică e boierească, muzică de pahar lăutărească.
Romica Puceanu
| Romica „Rada” Puceanu | |
| DATA ȘI LOCUL NAȘTERII: | 19 ianuarie 1927, București |
| DATA ȘI LOCUL MORȚII: | 24 octombrie 1996 / 69 de ani, București |
| CAUZA DECESULUI: | traumatisme multimple în urma unui accident de circulație |
| LOC DE VECI: | cimitirul Izvorul Nou (zona Dristor), București |
| A FOST: | cântăreață de muzică lăutărească |
Moartea Celebrităților 