Adrian Păunescu – istoria ultimei secunde

„Și simt, vai, simt că voi pleca departe că tot ce fac a și ajuns zadarnic, măcar să fiu, la propria mea moarte chemat ca inculpat și ca paharnic.“ 5 noiembrie 2010, Spitalul de Urgență Floreasca, București. Dimineață. O mână de ziariști tresar la apariția medicului Şerban Brădişteanu. Acesta, cu emoție în glas, rostește o …

Continuă să citești Adrian Păunescu – istoria ultimei secunde

Anunțuri

Misterioasa şi sângeroasa moarte a marelui poet rus, Serghei Esenin

Toţi suntem vremelnici pentru veci, Rar ning fagii frunzele deşarte... Binecuvântat să fie deci Că trăiesc şi că mă duc spre moarte. (Nu regret, Nu mă jelesc, Nu strig) În decembrie 1925, marele poet rus Serghei Esenin s-a sinucis în condiții dramatice. Și-a tăiat venele de la mână şi a scris un poem de adio, …

Continuă să citești Misterioasa şi sângeroasa moarte a marelui poet rus, Serghei Esenin

Moartea lui Ion Creangă, într-o tutungerie, la trecerea dintre ani

„Ia, eram şi eu un boţ cu ochi, o bucată de humă însufleţită din Humuleşti.” Cum a murit Ion Creangă? În ce fel s-a înfățișat tragedia? Ultimele ore din viaţa lui Ion Creangă au fost povestite de un profesor pensionar, Ştefan Drăghici, amic de-al scriitorului. În seara zilei de 31 decembrie 1889, mergând pe jos, …

Continuă să citești Moartea lui Ion Creangă, într-o tutungerie, la trecerea dintre ani

Straniul caz al lui Urmuz, scriitorul care s-a sinucis fără să sufere

„Sânge. Sânge. In ce planetă s-a isprăvit şanţul în care oamenii te-au găsit a doua zi? (...) Ştii, Urmuz - boschetul de la şosea, cavou al inimii tale fusese până atunci cameră nupţială a multor nunţi clandestine. Îţi bănuiesc surâsul tău suprem în clipa apăsării pe trăgaci.” Geo Bogza „La mormântul lui Urmuz” Scriitorul Urmuz …

Continuă să citești Straniul caz al lui Urmuz, scriitorul care s-a sinucis fără să sufere

Mihail Sebastian – Accident sau Crimă?

"Sunt seri când tot cerul mi se pare pustiu, cu stele reci, moarte, într-un univers absurd, în care numai noi, în marea noastră singurătate, ne zbatem pe o planetă de provincie, ca într-un târg în care nu curge apa, nu arde lumina și unde nu opresc trenurile rapide...”     29 mai 1945, Bucureşti. Un accident …

Continuă să citești Mihail Sebastian – Accident sau Crimă?

Marele Popescu. Poet, paznic de noapte, schior pe pantele disperării

Zău, Doamne, ce bine ar fi măcar acum să-mi scrie rudele şi prietenii necrologul. Pe bulevard, în faţa blocului. Cu trupurile lor, literă lângă literă. Şi-un verişor c-o verişoară, îndrăgostiţi, să se sărute prima oară, stând frunte-n frunte în căciuliţa „î“-ului de la „familia îndurerată…“.   Este considerat cel mai mare poet român de la …

Continuă să citești Marele Popescu. Poet, paznic de noapte, schior pe pantele disperării

Nichita Stănescu – moartea e verde și rece

„Dar tot credeam că poate viermii moi nu cresc în ochii mei pustii și goi, nici în surâsul meu nedăruit și tot credeam că poate n-am murit.”     (Cântec vechi de lună nouă) Poetul Nichita Stănescu a murit în noaptea de marți, 13 decembrie 1983 pe un pat al Spitalului de Urgență Floreasca din București …

Continuă să citești Nichita Stănescu – moartea e verde și rece