Ioan Gyuri Pascu – amurgul clipelor

„Nu-mi mai e teamă de noroi
nu mă mai tem nici de plângeri
căci știu că pruncul sfânt din noi
primește veșnicia-n dar
ca pe-o jucărie de la îngeri.”


Luni, 26 septembrie 2016. Dimineața. Comunicat de presă:
„În jurul orei 5, am primit apelul de urgenţă pentru o persoană inconştientă. S-au deplasat echipajele noastre, au găsit un pacient în stop cardio respirator, imediat au fost demarate procedurile de resuscitare, dar spre ora 6 a fost constatat decesul.”
Bogdan Opriţa, coordonatorul SMURD Bucureşti

Știrea face turul agențiilor de presă, producând un val de consternare – persoana decedată era muzicianul, compozitorul și actorul Ioan Gyuri Pascu. Avea 55 de ani.

Începuturi

Blocul din Agnita în care a crescut Ioan Gyuri Pascu

Ioan Gyuri Pascu s-a născut la 31 august 1961, la Agnita, județul Sibiu. Așa cum avea să declare mai târziu, Gyuri a avut o copilărie frumoasă: „Copilăria are în sine ceva minunat, chiar dacă au fost și traume. Am copilărit în orașul Agnita în care m-am și născut și unde am stat până am terminat liceul, iar în vacanțele de vară mergeam în județul Mureș unde era pentru mine paradisul, undeva la munte. Mergeam la bunica mea. Imi era foarte bine. Tatăl meu a cumpărat televizorul în ’64, când eu aveam 3 ani ca să vedem Olimpiada de la Tokyo. Tatăl meu a fost inginer în exploatări forestiere și mama mea a lucrat la contabilitate, tot acolo la sectorul de exploatare a lemnului, în Agnita”. Debutul „artistic” l-a făcut la grădiniță: „Eu eram în echipa de dans. Am dansat cu o fetiţă de care m-am îndrăgostit: Svetlana – eram emoţionat pentru că era puţin mai înaltă decât mine. Asta se întâmpla în 1966. Aveam 5 ani. O ţin minte foarte bine. Nu ştiam cum s-o atrag. Am luat nişte ouă de păsări ceva mai ciudate şi am invitat-o la bloc să se uite la ele. Băiatul rău din grupa mai mare a luat ouăle între timp şi le-a spart. Fata s-a speriat şi a fugit. N-am apucat să-i povestesc cum o iubeam. După câţiva ani s-a mutat la Sibiu”, povestea artistul cu nostalgie.

A început să studieze pianul la vârsta de nouă ani, și a cântat prima dată în corul școlii, cu voce de soprană, amuzându-și prietenii cu imitarea unor cântăreți de muzică pop cunoscuți. În perioada liceului, era pasionat de concertele Cenaclului Flacăra, unde asculta muzică rock și folk rock, tolerată atunci sub regimul comunist. S-a lăsat inspirat de melodiile artistei Olivia Newton-John și ale formației Queen, iar primele cântece le-a scris și interpretat la brigada culturală a UTC, după ce a învățat să cânte la chitară singur, folosindu-se de manualul autoarei Maria Boeru.

La 16 ani a luat parte la sărbătorirea Zilei Muncii în Mediaș, unde s-a împrietenit cu frații Septimiu și Horia Moldovan, care erau din aceeași formație cu Elena Cârstea. Cântăreața își amintește: „Gyuri  a fost coleg  de şcoală cu Sanda, sora mea mai mare, aşa ne-am şi cunoscut. Noi am copilărit împreună, am cântat împreună. Eu îmi făcusem o formaţie, Trandafirii negri, ne-am întâlnit cu Gyuri, ne ştim de aşa de mulţi ani că nici nu mă ţin minte.” În perioada 1978 – 1980,  Gyuri cântă alături de Trandafirii Negri pe la nunți și alte festivități. Cu banii câștigați își cumpără prima chitară acustică direct de la fabrica din Reghin, pe care compune unul din primele sale cântece lansate în public, „Melancolie”.

Formația „Trandafirii Negri” de la Mediaș; în mijloc: Ioan Gyuri Pascu și Elena Cârstea / foto: arhiva personală Gheorghe Călburean

În 1980, Pascu a dat examenul de admitere la Facultatea de teatru Szentgyörgyi István din Târgu Mureș, examen pe care l-a picat. A lucrat la o întreprindere de stat ca strungar, iar în 1980 a fost înrolat pentru câteva luni în Forțele Terestre Române, unde a întâlnit mai mulți muzicieni care făceau armata. Împreună au fondat formația Fundal, cu Pascu solist și toboșar. Formația a participat printre altele la festivalul Cântarea României. Tot în această perioadă a făcut cunoștință cu muzica reggae și a fost influențat de aceasta, cu stilul respectiv intrând în contact prima dată prin intermediul cântecelor formației The Police. A devenit astfel un fan al muzicii reggae declarând peste ani că: „Între anii 1980 și 1985, eram înnebunit după Bob Marley.”

În 1982 şi-a terminat stagiul militar, iar formaţia Fundal s-a întors la Mediaş, unde Pascu a fost descoperit de Radio Vacanţa. A fost invitat să participe la concertele dedicate tinerilor şi difuzate pe acel post, întâlnindu-se în timpul acestora cu Teo Peter, basistul formaţiei Compact, şi promotorul de muzică Andrei Partoş.

În 1984, Gyuri Pascu s-a mutat la Cluj-Napoca, și a fost admis la Facultatea de Litere din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj, unde a studiat româna și spaniola. La puțin timp după admitere s-a alăturat trupei de teatru a universității, Ars Amatoria și Fiii, condusă de criticul literar Ion Vartic. În această perioadă a luat parte la piese de comedie la radio și teatru de parodie, și la cercul literar al lui Vartic, Echinox.

Umor și muzică

În 1986, în timp ce Ars Amatoria era în turneu prin București, Pascu s-a întâlnit și împrietenit cu membrii grupului studențesc de comedie Divertis, care dădea reprezentații de satiră politică subtilă împotriva regimului comunist impus de Nicolae Ceaușescu. Pascu a fost un fan al lui Divertis încă din 1982 de care își amintea că, „…după spectacol m-am întâlnit cu băieții de la Divertis. Le-a plăcut de mine, mi-au propus să intru în grup și, în 1987, în februarie, am avut primul spectacol cu ei în stațiunea Izvoru Mureșului din județul Harghita.”

Divertis – formula de aur

În 1988-1989, după absolvirea facultății, Pascu a predat limba și literatura română la o școală primară din Ulmu, județul Călărași, dar a renunțat pentru a-și relua cariera muzicală. „Am plecat în noiembrie 1989 de acolo pentru că voiam să-mi văd de treaba asta a mea pe care o ştiam din copilărie, că o să fiu artist. Chiar dacă domnul director spunea: «Râmâi, Ioane, că eşti dascăl», eu îi răspundeam: «Nu, nu, eu sunt artist, trebuie să-mi fac menirea!». Şi după aia, când m-am dus să-mi iau cartea de muncă mi-a zis «Ioane, tu ştiai ceva!». Eu tot le spuneam că Ceauşescu n-o să trăiască o veşnicie, iar ei îmi spuneau să tac din gură“, povestea artistul într-unul din numeroasele sale interviuri.

În 1989, în Semenic, s-a întâlnit cu Mircea Baniciu, fiindu-i oaspete în casa lui la izbucnirea revoluției anti-comuniste din Timișoara. După căderea comunismului, Pascu și-a diversificat domeniile de activitate. După turneul național cu Divertis și numeroase alte apariții muzicale, artistul, ajutat de Mircea Rusu, lansează primul său extended play, intitulat „Ar Putea Fi” (1992). Tot acum, împreună cu prietena sa, Daniela Marin, fondează prima casă de discuri independentă din România, Tempo Music, la care editează mai multe albume primite cu entuziasm de lumea muzicală: „Mixed Grill” (1993), „Mașina cu jazzolină” (1994), „Casetă pentru minte, inimă și gură” (1996), „Gânduri nevinovate” (1997), precum și casetele audio ale trupei Divertis.

Muzica sa uimește prin originalitate și combinația curajoasă a mai multor genuri și stiluri. Gyuri Pascu se justifica astfel: „Consider că este extrem de limitativ să cânți într-un stil și plictisitor pentru oameni. Eu când făceam discuri, mă gândeam că dacă, cumva, cineva totuși pune la un chef discul meu, să aibă mai multe feluri, să nu se plictisească. Dar nu din cauza asta, cred că așa le scriu, cum îmi vine inspirația, așa scriu. Nu stau cantonat într-un gen muzical.”

Tempo Music are în palmares lansarea uneia din cele mai titrate trupe din România, Vama Veche. Liderul acesteia, Tudor Chirilă, își amintește: „Lui Gyuri îi datorez lansarea în muzică. A fost primul producător care a crezut în muzica Vama Veche și s-a încumetat să finanțeze primul nostru disc, „Nu am chef azi” (1998)”. Alte trupe promovate de Gyuri au fost La Strada sau Domnișoara Pogany.

Gyuri despre Gyuri

„Portretul fizic: 1,60 m, 39 la pantofi, greutatea nu o ştiu. Portretul normal: sunt un băiat bun, altruist, cheltuitor şi foarte iubitor de oameni. De aceea am ales meseria asta de scenă, de scândură, pentru a mă oferi oamenilor. Treaba de producător tot aşa ceva vrea să fie, ca Miles Davis sau Quincy Jones, de ajutat tinerii să ajungă ceva mai mult decât am ajuns eu.”

Familia Pascu

Gyuri Pascu s-a căsătorit cu Daniela Marin în 1993, iar patru ani mai târziu, în februarie 1997 s-a născut Ana Iarina, unica lor fiică.

În 1995, după o serie de concerte avute împreună cu trupa sa de acompaniament, The Blue Workers, Gyuri Pascu susține un recital memorabil la Festivalul „Cerbul de Aur” desfășurat la Brașov.  Tot în această formulă, artistul cântă în deschiderea unor formații occidentale de muzică rock venite să concerteze în România: Jethro Tull, Beats International, Asia și Scorpions.

În toți acești ani, Gyuri are o bogată activitate dramatică, jucând în filme precum „O vară de neuitat” (1994), „Occident” (2002), „Offset” (2006) ș.a., dar și în nenumărate piese de teatru, printre care „Take, Ianke și Cadîr”, „O noapte furtunoasă”, „Vicontele”, asigurând și coloana sonoră pentru o parte din ele.

Colaborează neîncetat cu principalele posturi de televiziune, fiind implicat în zeci de proiecte, contribuind uneori chiar și ca jurnalist sportiv.

La vârsta de 40 de ani, Pascu a început să publice cărţi care tratează teme spirituale, specializându-se în eseuri despre misticism. A scris șase cărți lansate de editura Cartea Daath. Primele patru sunt de spiritualitate, iar ultimele două sunt dedicate copiilor.

Despărțirea de Divertis

Ioan Gyuri Pascu a părăsit Divertis în anul 2007. Motivul ar fi fost că actorului nu îi plăceau glumele cu tentă politică ale lui Toni Grecu, liderul îndrăgitului grup umoristic. După ce a plecat din grup, Ioan Gyuri Pascu a explicat la acea vreme că nu mai putea face faţă ritmului susţinut de trupă. A continuat să dubleze voci pentru serialul satiric „Animat Planet”. Într-un interviu din 2007, reflectând asupra impactului pe care l-a avut serialul, a menţionat unul dintre motivele pentru care a părăsit Divertis: „Nu sunt un foarte mare amator al umorului politic. Îmi place umorul aşa, din piatră-seacă, pur şi simplu, îmi plac glumele făcute, să fie glume, să fie umor frumos. Dacă se mai nimereşte să fie politică este din cauza că asta trebuie să facem noi în serial”.

Mai târziu, artistul a revenit la „Land of Jokes”, seria de comedie produsă de o jumătate a distribuţiei de la Divertis. Întoarcerea sa a amplificat conflictul cu Toni Grecu, care producea o satiră politică pentru acelaşi post TV. Într-un final, Pascu şi restul echipei „Land of Jokes” a anunţat despărţirea definitivă de Divertis, contractul cu postul de televiziune fiind încheiat definitiv.

Încep necazurile

Ioan Gyuri Pascu şi soţia lui, Daniela, au divorţat în 2010, după 17 ani de mariaj. După această cotitură, artistul nu şi-a refăcut viaţa alături de altă femeie, Daniela fiind marea sa dragoste. Chiar dacă era unul dintre cei mai apreciaţi actori de comedie, iar femeile îi dădeau târcoale şi îl copleşeau cu mesaje şi scrisori în care îşi manifestau admiraţia, Gyuri susţinea că nu e interesat să aibă o nouă relaţie. „N-am eu timp de dragoste şi alte alea. Am un album de făcut, concerte la care trebuie sa merg. Nu mi-am refăcut viaţa şi nici nu am de gând. Nu am nevoie de o femeie în viaţa mea, nu simt nevoia asta. Îmi este foarte bine singur, ştiu să gătesc şi să-mi fac curat, mă descurc pe picioarele mele. Primesc mesaje de la admiratoare şi mă simt măgulit, dar chiar nu-mi doresc o relaţie, nu în acest moment”, declara Ioan Gyuri Pascu.

După divorţ, Gyuri s-a mutat cu chirie, lăsând vila din Pantelimon pe mâinile fiicei şi fostei sale soţii. Dar în decembrie 2010, Pascu a suferit un atac cerebral, presa românească speculând că acesta a fost cauzat de stresul care a urmat divorțului. Daniela Maria Marin: „Primul accident vascular cerebral despre care au vuit toate ziarele, în decembrie 2010, punându-mi-l mie în cârcă, a fost provocat tot de un “ziarist”. Un individ care l-a urmărit pe Gyuri ore întregi, fotografiindu-l împreună cu o prietenă pe care o ajuta, conducând-o cu maşina pe unde avea ea treburi. După aceea, a venit acasă unde urma să repete cu copiii pentru preselecţia de la Românii au talent. Ajuns în faţa porţii, s-a dat jos din maşină şi s-a auzit strigat: “Domnul Pascu!” A întors capul şi a văzut un individ destul de înalt, cu aparat foto,  care a continuat să-i spună cuvinte de genul: “Vreau să vă întreb: aveţi o nouă iubită? Am văzut c-aţi plimbat-o peste tot.” Întâi a încercat să se abţină, spunând lucruri mai puţin vulgare, dar când şi-a dat seama că fusese urmărit şi fotografiat toată ziua, şi mai ales după ce l-a auzit pe-acel individ spunând “După ce v-aţi plimbat toată ziua cu noua iubită acum veniţi la fosta soţie?” Gyuri a explodat. L-am auzit înjurând şi ţipând, aşa că am ieşit rapid din casă.  Sperietura mea n-avea legătură cu ţipetele sau cuvintele lui, ci cu faţa colorată într-un fel în care nu mai văzusem în viaţa mea. Un fel de roşu vânăt. L-am luat de braţ, l-am tras înspre casă, am reuşit să-l aşez pe canapea, l-am rugat să se liniştească, i-am dat apă… Mi-a spus ce declanşase această explozie de furie, şi-n timpul ăsta nu-mi doream decât să-l văd revenindu-şi la o culoare normală. Imediat l-a pocnit o durere de cap îngrozitoare. Evident, n-a vrut nici să-l duc la spital, nici să chem salvarea. “Lasă-mă-n pace! Lasă-mă să-mi revin!” Copiii se speriaseră şi ei, i-am rugat să se liniştească. Apoi Gyuri a vrut să se întindă puţin în pat. L-am lăsat să se odihnească, dar n-a stat prea mult pentru că ştia că-l aşteptau copiii. Au urmat câteva zile în care durerile de cap şi starea de rău l-au însoţit tot aşa cum el i-a însoţit pe copii la acea preselecţie, indiferent de cât de rău se simţea. Ţigara nu-i mai stătea între buze, şi refuza să recunoască uşoara pareză. Îi spuneam să meargă el singur, dacă nu voia să-l duc eu, la doctor, iar el se enerva şi mai tare…

…dacă eu nu reuşisem să-l conving să meargă la doctor, a reuşit o dragă prietenă, medic stomatolog nu doar să-l convingă, dar să-i facă şi programare la RMN în aceeaşi zi. Seară, mai exact. Am mers cu el la RMN iar doctoriţa, cu o intuiţie fantastică, ne-a sugerat ca şi cum n-ar fi fost nimic grav, să nu mai aşteptăm până a doua zi dimineaţă, ci, dacă tot suntem aşa aproape, să mergem în acea noapte la spital. I-am mulţumit în gând pentru delicateţea şi înţelepciunea de care dăduse dovadă şi când Gyuri a zis da, am pornit cu speranţă spre spital. Acolo însă, un alt medic sau poate doar un asistent medical, luându-i tensiunea şi spunându-i pe un ton agresiv că nu-nţelege cum de încă mai vorbeşte şi cum a putut merge pe picioarele lui până acum, a reuşit să-l sperie îngrozitor şi acolo şi atunci a mai avut încă un accident vascular. Dar de-atunci nici că l-a mai convins cineva să meargă la vreun control, nici la neurologie, nici la cardiologie, nici măcar să-şi facă obligatoriile analize de sânge. De fapt, dacă mă gândesc bine, în afară de analizele obligatorii făcute în 2003, pentru că altfel nu ne înscria copilul la şcoală, omul ăsta a refuzat orice alt control sau analiză medicală până în 2010, când a fost accidentul vascular cerebral.”

Artistul s-a recuperat la Spitalul Universitar din Bucureşti. A renunțat la băutură și s-a străduit să consume un regim alimentar sănătos, însă, din păcate, a trecut pe țigări. Gyuri era și diabetic, iar fumatul, împreună cu alimentația haotică, anihila o parte a efectului pozitiv al tratamentul medicamentos.

În 2012, medicii au decis să-l opereze la ochiul stâng, în urma unui banal consult oftalmologic.

Peste tot și toate, în 2014, o altă afacere în care era implicat, mai exact restaurantul pe care îl deținea de ani de zile, a dat faliment.

Regăsirea în lumină

Deși pe plan profesional treburile evoluau firesc, pentru omul Ioan Gyuri Pascu problemele se iveau la tot pasul. Daniela Maria Marin: „Zicea Gyuri că toată lumea crede că-l cunoaşte, că-l ştie, că ştie ce e mai bine pentru el. Tot îl auzeam repetând că s-a săturat de toate, că s-a săturat de viaţa asta, de neschimbarea asta, de mizeria în care trăim, că a obosit să fie român, a obosit să presteze servicii artistice şi spirituale unui popor care n-a folosit nici măcar 40% din potenţialul lui, şi eu am crezut că ştiu mai bine şi nu-l încurajam în acest sens. Dimpotrivă.”

Maestrul Dang a murit in 2007

Întorcându-ne în timp, vom descoperi o latură mistică a Danielei Marin, care avea să-i schimbe radical viața lui Gyuri. La 33 de ani, femeia a avut o revelație, după ce s-a întâlnit cu Şcoala de Energie Universală a Maestrului Dang, un cult cu milioane de adepți în întreaga lume. Din acel punct, Daniela s-a regăsit pe un drum nou, motivându-și vocația: „Am ţinut cursuri, am oferit sute de ore de consiliere spirituală, am spus adevărul (crud uneori, dar singurul vindecător), am izgonit ispitele succesului ori faimei, nu m-am străduit nici să fiu plăcută, nici să ascund adevărul de dragul „păstrării relațiilor”, am aşteptat fără să aştept pe toţi aceia în al căror destin a fost să mă-ntâlnească”.

Daniela Marin a devenit lidera acestui cult în România, numindu-l „Academia Spirituală”. Ioan Gyuri Pascu a urmat-o.  „Am învățat de la maestrul Dang că viața nu e o cursă stupidă, viața este un cadou, iar atunci când primești un cadou trebuie să-l împarți cu toată lumea pentru că un cadou nu trebuie să-l păstrezi doar pentru tine. Am înțeles că suntem totul. Impreună suntem un întreg si fiecare dintre noi suntem pe cont propriu și destinul nostru, țelul principal este să obținem înțelepciunea trupului și iluminarea sufletului. Scopul vieții e să te înalți și să te pulverizezi în lumină, devenind nemuritor prin osârdie religioasă”, spunea artistul, după aderarea la noua confesiune.

Discipolii Dang cred că Puterea Supremă este de fapt propria energie, iar cei care ating un nivel înalt de cunoaștere au puterea de a trimite energii pozitive care să-i vindece pe semenii aflați la necaz. Tocmai de aceea medicina tradițională nu ar fi acceptată de toți adepții Dang. Bolile ar fi „karmice”, iar medicii nu pot trata decât efectul. Numai iluminații care primesc darul vindecării de la maestrul Dang pot vindeca în realitatea tuturor lumilor, mai puțin dense, unde este găzduită ființa noastră declinată în ceruri superioare, ținta supremă fiind nemurirea. E ceea ce l-ar fi putut îndepărta pe Ioan Gyuri Pascu de medici si spitale.

Fără să mai fie un cuplu, în ultimii ani, Daniela și Gyuri au rămas legați profund prin raportul maestră – discipol, alături de alți membri, personalități sau artiști din România. Cert este că, și despărțiți, ei călătoreau împreună în locurile sacre.

Gyuri și Daniela, pe malul mării, într-un circuit la monumente ale druizilor, enigmaticii preoți celți

Fostul coleg al lui Gyuri de la Divertis, Cristi Grețcu, a remarcat și el această schimbare: ”Gyuri a fost un om dezvoltat spiritual, care a îmbrățișat ezoterismul și anumite tratamente cu lumină, care își fac efectul, dar trebuie însoțite și de doctor”.

ULTIMELE ZILE DIN VIAȚA LUI IOAN GYURI PASCU

În ultimul an, Gyuri Pascu și-a continuat turneele alături de The Blue Workers, a scris, a compus, a dat numeroase interviuri, a jucat teatru. Pe 25 februarie 2016 a susţinut spectacolul „Repetiţie în Casa Inimii“, cu versuri din volumul „Purtătorul de cuvinte“ şi cu muzica compusă chiar de el. În martie a lansat şi „Imnul refugiaţilor“, care parodiază situaţia refugiaţilor sirieni. În aprilie 2016 a jucat în spectacolul „Revelion cu Dumnezeu“. Starea sa de sănătate, însă, se agrava cu fiecare zi.

Sâmbătă, 17 septembrie 2016. Berăria H

Ultimul concert, alături de The Blue Workers

Ioan Gyuri Pascu susține ultimul său concert pe scena Berăriei H din București, alături de The Blue Workers (Teo Boar și Vladi Cnejevici). „A fost o seară minunată la Beraria H, cu terasa plină de prieteni și de un public excelent”, au scris după concert membrii trupei. Dar atmosfera nu era atât de veselă, cel puțin din unghiul lui Gyuri Pascu care se simțea rău.

Chitaristul Teo Boar mărturisește: ”În timpul ultimului nostru concert, Gyuri a avut dureri grave la un picior, a fost nevoie să cânte de pe scaun. Cu câteva zile înainte fusese la pescuit  unde s-a lovit de o stâncă. Era cumva speriat că durerea era mult prea mare pentru o posibilă luxație. După weekend, a fost la acupunctură iar specialistul i-a recomandat să facă un examen Doppler (recomandat pentru afecțiuni ale inimii, ale arterelor și venelor).”

Vineri, 23 septembrie 2016. Teatrul Spiritual

Ultimele aplauze la Teatrul Spiritual

În cursul serii, Ioan Gyuri Pascu evoluează în ultimul său spectacol, alături de Daniela Marin, cei doi colaborând la piesa de teatru „4×4 personaje”, comedie în 4 tablouri şi 16 personaje interpretate de 4 actori: Ioan Gyuri Pascu, Ioana Ancea, Alice Nicolae, Andrei Roșu. Cei patru încearcă să cârmuiască barca destinului, de-a lungul a patru poveşti, pe fluviul tumultuos al emoţiilor, către oceanul atoatecuprinzător al IUBIRII.

Referitor la acest proiect, Gyuri Pascu spunea: ”Întâlnirea cu râsu- plânsu’, cu ura, gelozia, frustrarea, autoînvinovăţirea, judecăţile preconcepute şi neajunsul de a nu fi conştienţi de faptul că suntem nişte produse ale societăţii, educaţiei, mediului, doar la nivelul ego-ului, nu şi al esenţei noaste care e adevăr – lumina –iubire, fac această călătorie tensionată şi imprevizibilă!“

Sâmbătă, 24 septembrie 2016. Radio România Cultural
Deși se afla într-o stare precară, Ioan Gyuri Pascu i-a acordat ultimul său interviu lui Ștefan Naftanailă în emisiunea ”Music Show”. Daniela Maria Marin: „L-am rugat pe Gyuri să-l sune pe Ștefan şi să-i spună că nu poate veni sâmbătă seară. “Este în direct, omul nu are cum să găsească pe cineva să mă înlocuiască acum! Nu se poate! A făcut promo, e anunţată din timp. Nu pot să fac aşa ceva!” mi-a răspuns.” Gyuri Pascu s-a dus la emisiune, cu toate că a avut nevoie de cârje să se deplaseze.

”Un muzician, un comendian, un actor, un poet, un om de spirit, cu un simț al umorului foarte dezvoltat, un om care iubește viața, teatrul, filosofia, sportul, toate cuvintele astea sunt urmate de un egal, Ioan Gyuri Pascu”, a fost prezentarea facută de Ștefan Naftanailă invitatului său. Artistul a fost cel care a ales playlist-ul programului și a vorbit despre cariera sa, despre muzica lui și impactul pe care aceasta a avut-o în viata lui, despre film, teatru, spunând că pe scenă nu și-a dorit niciodată ”să stăpânească publicul, ci să fie sincer și simplu”.

Ștefan Naftanailă, alături de invitatul său, Ioan Gyuri Pascu într-o ultimă fotografie

Ca o predestinare, în finalul emisiunii, Ștefan Naftanailă l-a invitat pe Ioan Gyuri Pascu să spună ceea ce îi lipsește pentru a fi fericit.

”Cred că bucuria de a fi, de a înțelege ce înseamnă a fi. Nu a avea… Pentru mine, a fi înseamnă verbul primordial. Dacă învățăm să fim, vom putea deveni cineva. Asta e ordinea: A fi. De-asta nu fac proiecte mari de viitor. Niciodată nu mă gândesc pentru ce va fi la anul”, a fost răspunsul său.

Planul imediat al artistului era să meargă luni dimineața la Târgoviște pentru a-și continua tratamentul cu acupunctură în care-și punea toate speranțele. Dar zorii acelei zile n-aveau să-l mai trezească.

Cronologia unei nopți fatidice

Noapea de duminică spre luni, 25 spre 26 septembrie 2016. Ora 3:26.

Locuința din Pantelion unde a murit Ioan Gyuri Pascu

Centrul Unic pentru Apeluri de Urgenta 112 recepționează un telefon de pe strada Răcătău, din cartierul bucureștean Pantelimon, locuința Danielei Marin. Răspunde un operator angajat la STS (Serviciul de Telecomunicatii Speciale). Acesta decide în primă instanță gravitatea situației și triază apelurile după anumite criterii. Apelul este transferat la Ambulanță sub cod verde, adică mai puțin grav.

O ambulanță de tip AMD (consultații la domiciliu), cu un echipaj format dintr-un șofer și un medic, ajunge la fața locului în 10 minute. Aici este identificat solicitantul cu probleme în persoana lui Ioan Gyuri Pascu, aflat într-o stare de agitație. După ce îl consultă, medicul îi dă un calmant și-i pune diagnosticul „atac de panică”. Alis Grasu, șefa Ambulanței București confirmă: „Da, în jurul orei 3, la 10 minute după apel, o ambulanță de consult a ajuns în casa unde era Gyuri Pascu. Tensiunea era bună, 12 cu ceva, pulsul era bun, de 74. Soția tot spunea că domnul Pascu face atacuri de panică, astfel încât medicul i-a administrat o jumătate de fiolă de diazepam”.

Putea medicul de pe ambulanță să-l salveze pe Gyuri Pascu? Poate că da, dacă ar fi respectat regulamentul de ordine interioară: au fost încălcate două puncte, respectiv unul care obligă medicul să meargă la consultaţie cu trei truse din dotarea ambulanţei, dar acesta a avut doar una, şi cel de-al doilea legat de faptul că nu a luat acordul scris al pacientului în care să se arate că refuză transportul la spital, ci s-a mulţumit cu acordul verbal al acestuia.

Daniela Maria Marin: „El a făcut exact aşa cum a vrut. Desigur, dacă profesional vorbind a omis să mai facă ceva doctoriţa care a venit cu prima salvare, să se acţioneze în consecinţă… nu e treaba mea. Asta nu-l ajută pe Gyuri şi din păcate, părerea mea e că nu va ajuta pe nimeni altcineva decât pe doamna în cauză. Dar, când a venit dumneaei, Gyuri îşi revenise complet. Chiar am şi zis că e ca în sala de aşteptare la stomatologie când, de frică, nu te mai doare nimic. Nici măcar ceea ce denumea atac de panică nu a avut loc în prezenţa doamnei doctor. I-a explicat ce simţea, i-a răspuns la întrebări… Chiar mă uitam cu speranţă că atunci parcă uitase de panică complet. Şi după ce am condus-o la poartă şi-apoi m-am întors, Gyuri era bine. Am mai stat puţin şi-apoi l-am întrebat dacă nu vrea să meargă să se întindă în pat. A zis că da, şi spre uimirea mea s-a ridicat cu uşurinţă în picioare, ba mai mult, a spus că nu vrea să meargă cu cârjele.”

Însă la ora 4:42, Daniela Marin sună din nou la 112. Operatorul o direcționează către dispecerul Ambulanței. Femeia precizează că, deşi la adresă a fost un echipaj de ambulanță, nu știe ce are pacientul, motiv pentru care apelul a fost transferat eronat, înapoi, către același Dispecerat.

11 minute mai târziu, la ora 4:53, Daniela Marin revine cu un al treilea apel, anunțând că starea pacientului s-a agravat. Cazul a intrat astfel sub indicativul cod roșu, acesta fiind de competența ISU – SMURD. În astfel de cazuri are loc o convorbire comună, denumită în limbajul tehnic ”conferință”, la care asistă atât Ambulanța, cât și SMURD, și se sfatuiesc cine pleacă. În acest caz, pornesc trei mașini: două mașini SMURD și o Ambulanță.

Alis Grasu: „La următorul apel la 112, cel de după ora 4, au ajuns două mașini de la SMURD și o ambulanță de tip C, cu medic de la noi. Nu sunt niciodată prea mulți oameni pentru o resuscitare. Dar medicul nostru n-a mai intervenit, pentru că cei de la SMURD i-au spus că se ocupă ei și ambulanța noastră a plecat”.

Conform declarațiilor oferite de Bogdan Oprița, purtătorul de cuvânt al SMURD, primul ajunge paramedicul la 5:05, care și începe resuscitarea, iar la 5:10 ajung, concomitent, încă două mașini, cu medicii de la SMURD și de la Ambulanță.  ”Am tratat cazul ca pe unul grav încă de la început. Colegul meu de la dispecerat i-a spus soției lui Gyuri Pascu cum să  înceapă masajul cardiac. Noi am aflat de la soție, la telefon, că mai fusese un echipaj al Ambulanței acolo cu câteva ore mai devreme”, a povestit acesta.

-Domnule doctor Bogdan Oprița , la ce oră a venit cel de-al doilea apel 112?
-La 4:56. Și la 5:03 acolo a ajuns primul echipaj SMURD, de la Poligon, cum îi sunem noi bazei de la ieșirea din București, dinspre Pantelimon.

-Aveați un medic pe acea mașină?
-Nu, un paramedic. Era un echipaj de prim ajutor. Dar acesta are dotare de resuscitare și, de altfel, la ora 5:05, la două minute de la sosire, i-au aplicat pacientului Gyuri Pascu un șoc electric de 200 de jouli pentru că au văzut că e stop cardiac.

–Medicul  SMURD când a ajuns?
-La 5:10 a ajuns cel de-al doilea echipaj, cu medic. Știam că este un caz grav. Medicul de la dispeceratul SMURD mi-a spus că și-a dat seama că e un caz serios.

….

-Cât a durat încercarea de resuscitare?
-Până la 5:50. Din păcate, fără succes.

***

Daniela Maria Marin: „Nu ştiu dacă s-ar fi putut salva, nu ştiu dacă îşi dorea să fie salvat, chiar dacă, cu mare speranţă şi încredere aştepta să treacă noaptea ca să mergem a doua zi la Târgovişte, la acupunctură. Marea lui încredere era în acel tratament, şi singura problemă recunoscută, în afară de diabet şi de reducerea considerabilă a vederii era aceea cu piciorul. Cu toate că de la bun început l-am rugat să înţeleagă că trebuie să meargă şi la neurologie şi cardiologie, măcar pentru un control, chiar dacă urma să facă în continuare tratamentul de acupunctură, nu a vrut. (…) Îmi va trebui ceva timp să accept că până şi-n asta a făcut tot cum a vrut el. Acesta este adevărul.”

Cauza decesului: o afecţiune a inimii

În urma necropsiei făcute ziua următoare, la solicitarea familiei, la Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici”, s-a stabilit drept cauză a decesului afecţiunea de cord de care suferea artistul, pe fondul diabetului preexistent. Potrivit directorului INML, Salem Abdo: „Nu în toate cazurile, persoanele care au decedat acasă sunt aduse la INML. În acest caz a fost o decizie comună a familiei şi legiştilor, având în vedere vârsta tânără a artistului”.

Poliţiştii şi medicii legişti au descoperit, de asemenea, rana de la picior, fiind cunoscut faptul că mulţi pacienţi cu diabet suferă de ulceraţii diabetice sau infecţii profunde.

Având în vedere că Ioan Gyuri Pascu a murit subit în casa fostei sale soţii, aceasta a fost audiată la Serviciul Omoruri al Poliţiei Capitalei. Aceasta este procedura standard, neexistând suspiciuni în cazul Danielei.

Daniela Maria Marin: „Marţi dimineaţă, la IML, când l-am pupat şi l-am mângâiat, privindu-i zâmbetul şi fruntea senină, întrebându-l din nou de ce mi-a făcut-o şi pe asta, am simţit că parcă se-ncălzea sub mângâierea mea. Apoi, parc-ar fi turnat în mine o putere, o incredibilă putere s-a născut în mine auzindu-i vocea: “Tu ai uitat? Eu n-am murit şi nici n-am de gând să mor vreodată! Ce, eu sunt doar ăsta?” adică trupul la care mă uitam… Şi-apoi am înţeles că trebuie să fac ceea ce el îşi dorea, nu ceea ce lumea se aştepta sau îşi dorea. De obicei, noi nu facem pentru ei, cei care stau într-o cutie pe o masă, ci facem tot pentru noi. Noi, ăştia care continuăm să ne purtăm în trupuri, ne plângem nouă de milă şi de frică.”

Condus pe ultimul drum de sute de oameni

Sicriul lui Gyuri Pascu este depus la Bellu

Trupul neînsufleţit al lui Ioan Gyuri Pascu a fost depus marţi după amiază în capela cimitirului Bellu Ortodox din București. Sicriul, din mahon, cu un buchet imens de flori pe capac, era înconjurat de câteva coroane aduse de prieteni și de apropiați. Rude, colegi şi admiratori au venit pentru a-şi lua rămas bun. Daniela Marin și fiica lor, Iarina (19 ani), au fost tot timpul însoțite de prietenii artistului. Printre ei s-au numărat Cătălin Mireuţă, actorul Doru Ana şi artistul Ducu Bertzi.

Fostul membru al trupei Compact, Vlady Cnejevici și Teo Boar, chitaristul lui Gyuri,  oamenii care au fost alături de muzician de aproape trei decenii, au venit și ei la capela Cimitirului Bellu pentru a se reculege la catafalc și a-și lua rămas bun.

Președintele Iohannis și premierul Cioloș, primarul general al Capitalei, Gabriela Firea, numeroşi artişti, formaţia Semnal M, mitropolitul Ardealului, au trimis coroane cu mesaje de condoleanţe.

Spre seară, un cor de copii, foști colegi ai Iarinei, au intonat cântecul „Amazing Grace”. Muzica cântată de Gyuri s-a auzit în tot acest timp în difuzoare.

Miercuri, Ioan Gyuri Pascu a ajuns acasă, la Agnita, în judeţul Sibiu. Aici şi-a dorit să-şi doarmă somnul de veci, alături de părinţi şi de sora sa, în Cimitirul Evanghelic.

Vineri, 30 septembrie 2016, a avut loc înmormântarea. La intrare în curtea bisericii a fost montat un panou pe care cei care l-au cunoscut au scris câteva gânduri de rămas bun.

Cu ochii în lacrimi, aproape 1.000 de persoane au participat la slujba de înmormântare, care a început la ora 12.00 și a fost oficiată de un sobor de patru preoți ortodocși, pentru că, deşi mama sa era evanghelică, Gyuri era botezat ortodox. Printre îndoliați, alături de Daniela și Iarina, prieteni vechi, cum ar ar fi Elena Cârstea, foștii colegi de breaslă, Silviu Petcu și Cristian Greţcu, sau solistul de muzică populară Marcel Părău.

Apropiați ai artistului, rude, vecini, oameni simpli care l-au cunoscut, toți și-au exprimat regretul pentru pierderea celui care a făcut cinste orașului Agnita, decorat în 2009 cu diploma de cetățean de onoare al orașului.

Preotul, care în urmă cu 30 de ani îl asculta pe stadionul din oraş, cântând, atunci când a venit cu Cenaclul Flacăra, a fost cel care a spus cele mai emoţionante cuvinte la slujbă.

„Mă tot întreb de ce Dumnezeu şi-a adunat la sine, în ultimul timp, marii actori. Mari poeţi, mari talente şi chiar umorişti, cum e cazul lui Gyuri? Pentru mine este o singură explicaţie: că Dumnezeu a dorit să-şi facă acolo sus, în Ceruri, o trupă de teatru de elită, un alt Odeon, un alt teatru naţional, un alt grup Divertis”, a spus preotul Ioan Jurca.

În cele din urmă, sicriul a fost coborât în mormânt în aplauzele celor prezenți. Cimitirul Evanghelic din Agnita se află la doar 100 de metri de blocul în care Gyuri Pascu a locuit, până să plece din localitatea natală.

Daniela Maria Marin, 3 octombrie 2016: „…Dar acum înţeleg că de mai bine de un an se străduia să se desprindă de-aici mai repede, înţeleg că şi din acest motiv simţeam o îndepărtare din ce în ce mai mare, un zid pe care atunci credeam că-l pune doar pentru a face o mare schimbare în viaţa lui, una care să-l facă fericit, să-i aducă liniştea, pacea şi bucuria în trup. Dar între timp,  mi-au apărut îndoielile: oare chiar ăsta o fi fost mosorul lui? Chiar asta o fi fost data ieşirii sufletului lui din corpul acesta? Poate că da. Şi ştiu că greşesc îndoindu-mă. Mă străduiesc să accept. Şi să-l las pe Dumnezeu!”

Ioan Gyuri Pascu își doarme somnul de veci în Cimitirul din Agnita

„Să mergem mai mult în interiorul nostru, să ne deschidem, să aflăm ce e acolo și să aducem spre exterior acea floare perfectă, floarea de lotus, sau cum se mai cheama, floarea Iubirii și a Credinței. Iată un exercițiu de meditație pentru voi. Să vă gândiți, chiar si atunci când inspirați adânc, că tot ce e bun intră în voi odată cu suflul universal, divin, și când expirați, să vă gândiți că dați afară tot ce e rău. Și pentru a face asta, nu avem nevoie de bani, aerul e peste tot pe lângă noi, pe gratis. Am credința că după aceste vremuri grele prin care am trecut cu toții, noi, românii, va urma o perioadă mai liniștită. ”

Ioan Gyuri Pascu

IOAN GYURI PASCU
DATA ŞI LOCUL NAŞTERII:
31 august 1961, Agnita, regiunea Brașov
DATA ŞI LOCUL MORȚII:
26 septembrie 2016 / 55 de ani, București
CAUZA OFICIALĂ A DECESULUI:
infarct miocardic
LOC DE VECI:
Cimitirul Evanghelic din Agnita
A FOST:
muzician, comediant, actor de teatru, de film și de televiziune, scriitor

surse: danielamariamarin.wordpress.com, tolo.ro, evz.ro, click.ro, adevarul.ro / unele declarații au fost adaptate datorită contextului

 

 

Anunțuri

Un gând despre “Ioan Gyuri Pascu – amurgul clipelor

  1. Pingback: Au murit azi, 26 septembrie | RIPVIP.wordpress.com - Moartea Celebritatilor

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s