Ionel Fernic – Viaţa furtunoasă și moartea dramatică a unui trubadur interbelic

Ionel Fernic„Să ai tot ce vrei și să mai dorești ceva pe deasupra”


locatia mortiiZiarul „Universul” din 23 iulie 1938 anunță sec: „Un avion al companiei poloneze „LOT”, care face cursa Varșovia – Salonic, plecat ieri din capitala Poloniei, s-a prăbușit ieri, la ora 17:30, în pădurea Negrileasa, lângă Găinești, la un kilometru și jumătate de comuna Stulpicani, jud. Câmpulung, pe colina Braniște. Avionul s-a sfărâmat complet și toți călătorii au fost omorâți. Se crede că avionul a fost lovit de trăsnet. Printre victime, cunoscutul aviator Ionel Fernic”.

„Trubadurul zărilor albastre“, Ionel Fernic (1901-1938) a fost un personaj care a marcat începutul de secol XX în România. Multe din romanţele şi tangourile care ne încântă de generaţii, cu mare succes şi astăzi, îi aparţin lui Fernic. „Iubesc femeia“, „Minciuna“, „La umbra nucului bătrân“, „De ce mi-ai spus că mă iubeşti“ sau „Îţi mai aduci aminte, doamnă“, cântate de Cristian Vasile, Zavaidoc, Jean Moscopol, Ioana Radu, Gică Petrescu, sunt doar câteva dintre cele 400 de melodii compuse de Fernic, adevărate şlagăre ale timpului său şi ale prezentului.

Ionel Fernic a avut un destin scurt – a murit la doar 37 de ani – dar foarte spectaculos. S-a născut la Târgovişte, însă familia sa se mută la Galaţi, unde Ionel îl cunoaşte pe profesorul de muzică şi compozitorul Teodor Fuchs, de la care va lua primele lecţii de chitară şi pian. Pasionat de muzică, dar şi de aparatele de zbor, Ionel Fernic este îndrumat de părinţi să-şi continue studiile într-o facultate tehnică. Totuşi, va opta pentru Conservatorul din Bucureşti, unde intră la secţia de artă dramatică cu cea mai bună medie. Deşi remarcat de profesorii săi, tânărul nu se impune pe specializarea aleasă. Are însă ocazia să joace alături de Aristide Demetriade, Ion Manolescu, Mişu Fotino – tatăl.

La încheierea studiilor, în 1924, Fernic îşi satisface stagiului militar la Şcoala de ofiţeri în rezervă din Ploieşti, după care va rămâne în oraş pentru câţiva ani şi tot aici va compune o parte importantă a repertoriului său.

 „Absolvent de Conservator şi tânăr ofiţer, este detaşat la Ploieşti, oraş în care îşi va descoperi pasiunea pentru muzică şi poezie, începând să compună tangouri pe care le vor interpreta Cristian Vasile ori Jean Moscopol. Este ceea ce îl face cu adevărat faimos şi îl va îndrepta către un hobby, aviaţia, de fapt o preocupare de familie, pentru că fratele său, George (1900-1930) e cunoscut ca un inventator de avioane, fondator, în 1927, al Fernic Aircraft Corporation of Staten Island din New York“, scrie despre Ionel Fernic profesorul ploieştean Dan Gulea în volumul „Pluviografii“.

Ionel Fernic, dreapta, alături de Valentin Popescu

Ionel Fernic, dreapta, alături de Valentin Popescu

Într-adevăr, Ionel Fernic devine şi pilot civil şi unul dintre primii paraşutişti români, pe lângă preocupările de scriitor, poet, textier şi gazetar. In viața personală a fost căsătorit cu poeta Nunuţa Morţun-Fernic.

Între nevoia de a-şi câştiga existenţa şi succes în epocă

 Prima melodie compusă de Fernic a fost în ultimul an de liceu, balada „Cruce albă de mesteacăn“ (1919). După ce se va stabili la Ploieşti, nevoit să-şi câştige existenţa, dar simţind şi şi potenţialul pe care îl oferă „muzica de succes“, îşi testează capacităţile de compozitor cu romanţe şi tangouri. Primul său tango, compus în 1931, este „Minciuna“ (mai cunoscut prin titlul „Pe boltă când apare luna“, primul vers din refren). Melodia este o adaptare a unei piese franţuzeşti, versurile în limba franceză fiind înlocuite cu unele noi, scrise de Aurel Felea.

„Într-o zi stăteam acasă şi exersam la pian. Simţeam oarecare inspiraţie în acel moment şi am luat hârtia şi condeiul în mână. După o muncă de o jumătate de oră, am compus «Minciuna», primul meu tango. Primul meu succes nu m-a îmbătat deloc, căci îmi dădeam seama cât e de ieftin, dar trebuia să trăiesc şi m-am pus cu nădejde pe lucru, luptând din răsputeri să escaladez, cât era cu putinţă, zidurile banalităţii”, descrie Ionel Fernic experienţa.

De altfel, nu o dată, Fernic descrie în poemele sale condiţia precară a artistului, aşa cum o face în „Balada milionului“, citată în lucrarea „Pluviografii“.

„Milion cu şase nule şi c-un băţ în fruntea lor! Numai cât gândesc la tine, fără voie mă-nfior / Cugetând umplut de scârbă şi scuipând ca un birjar / Câte hârci neputincioase nu te au în buzunar (…) / Câţi poeţi cu plete negre nu suspină, milion / Cerşind dragostea iubitei, cu chitara, sub balcon / Milion, stăpân al lumii şi rival cu Dumnezeu / Te urăsc cu-neverşunare, fiindcă… nu te am şi eu!“.

Sărăcia scriitorilor este punctată, autoironic, şi în „Balada paltonului“ : Paltonul „este născut din truda / creierului meu bizar / închinând o poezie / prea iubitului primar“.

Fernic a publicat şi un volum de schiţe, poezii şi cărţi pentru copii, însă cunoaşte succesul în epocă ca autor a peste 400 de şlagăre. A ajuns cel mai aplaudat, iubit si căutat compozitor de muzică ușoară în perioada interbelică. Și cel mai bine plătit.In trei ani, a câștigat peste două milioane de lei, care s-au risipit apoi degrabă, ca și cum n-ar fi fost niciodată. „A murit la 37 de ani, cu ce era pe el și-n risipa vântului hoinar!”, își amintește bunul său prieten și impresar, Gaby Michăilescu, peste multi ani de la despărțirea lor. Fernic devenise celebru, era recunoscut pe stradă, se șoptea cu admirație în urma lui, avea „glorie, bani, vin și, mai ales, fătoase dulcinee, frumos cum era!”. Nu degeaba spunea Fernic, cu puțin înainte să moară, că fericirea are un secret care stă în fraza următoare: „Să ai tot ce vrei și să mai dorești ceva pe deasupra”.

S-a fotografiat gol, cu un ceas la brâu

Avangardist, boem şi excentric, Fernic a fost o adevărată „figură“, dovadă şi un episod consumat la Ploieşti, în perioada cât a trăit în oraş. Potrivit profesorului Dan Gulea, scriitorul Radu Tudoran (şi el ploieştean) l-a transformat în personaj în fresca „Sfârşit de mileniu“: „În oraşul copilăriei mele, trăia un autor de romanţe care se mai cântă şi astăzi. L-am cunoscut şi mi-a fost simpatic. Fiindcă avea o fire boemă, târgoveţii nu dădeau pe el multe parale. Odată s-a fotogafiat gol şi cu ceas la brâu, ca să ilustreze o vorbă în circulaţie pe vremea aceea, «vedea-te-aş în pielea goală şi cu un ceas la brâu!». Avea un ceas de buzunar, ca o ceapă. L-a legat cu lanţul de un cordon pus pe mijloc, lipsind orice obiect de îmbrăcăminte, până şi ultimul, vorba era respectată întocmai“.

Alergat de simpatizanţii lui Iorga

Ziarist implicat în politică, Fernic nu este scutit nici de aventuri neplăcute. Episodul este menţionat în volumul „Pluviografii“. Opozant al partidului lui Iorga, Fernic este numit observator tocmai la Vălenii de Munte, în fieful istoricului, de unde este nevoit să fugă pe jos la Ploieşti (sunt 30 km între cele două oraşe) pentru a scăpa de „un numeros grup de mustăţi răsucite şi nuiele noduroase“.

La 6 km de Ploieşti, a aţipit pe o pajişte. Spre sfârşitul zilei vin cu o maşină şi colegii săi observatori, cărora ţine să le spună imediat, cu umorul specific: „Aţi văzut, stimabililor, ce frică au ăia de mine! Ia uitaţi-vă la ce distanţă îi ţin de mine! Unde-s eu şi unde-s ei!“.

Pasiunea pentru aviaţie şi sfârşitul dramatic

Cu chitara, alaturi de aviatoarea Mariana Dragescu

Cu chitara, alaturi de aviatoarea Mariana Dragescu

La începutul anilor ‘30, Ionel Fernic îşi încheie aventurile de la Ploieşti şi se mută definitiv la Bucureşti. A absolvit Şcoala de pilotaj de la Băneasa în primăvara anului 1935 şi primeşte brevetul de zburător. Obişnuia să zboare în carlinga din faţă a avionului cu o chitară legată în chingi despre care spunea că este iubita lui, care îl însoţeşte pretutindeni.

Se arată interesat şi de paraşutism şi execută primul salt cu paraşuta în cadrul unui miting aviatic la aeroportul Băneasa. Despre senzația provocată de săritura cu parașuta, Ionel Fernic mărturisea:

„Nu simt niciun fel de rău sau gol la stomac. Sunt perfect conștient, simt cum alunec în aer și aștept deschiderea parașutei. E o senzație de neînchipuit! Nici un zgomot, cât de mic, nu tulbură imensa și maiestuoasa tăcere a oceanului de azur. Ar trebui pana unui d’Anunzzio ca să poată descrie întreaga frumusețe și poezie a acestei fantastice călătorii pe undele nevăzute ale eterului.”

Va trebui să renunţe la paraşutism din pricina unui accident la o aterizare, în urma căruia a suferit mai multe fracturi la piciorul stâng. Este numit directorul Şcolii de pilotaj din Cernăuţi şi va fi medaliat de însuşi regele Carol al II-lea cu o distincţie importantă, „Virtutea Aeronautică”.

Destinul a fost la fel de „glumeţ“ cu Ionel Fernic ca personajul în sine. Şi-a pierdut viaţa într-un accident aviatic pe data de 22 iulie 1938, la vârsta de 37 de ani, culmea, ca pasager al unui zbor al companiei poloneze LOT pe ruta Varşovia-București-Salonic. In dorința de a veni la Bucureşti pentru a participa la înmormânarea Reginei Maria, Fernic a reușit cu greu să convingă un prieten să-i cedeze biletul .

Alături de el şi-au pierdut viaţa toţi ceilalţi pasageri, iar cauza prăbuşirii avionului, în pădurea bucovineană de la Negrileasa, în apropiere de satul Stulpicani, judeţul Suceava, este şi acum necunoscută.

La incinerarea sa la Crematoriul din Bucureşti, au participat prietenii din lumea muzicii şi aviatori care l-au omagiat cântându-i cele mai frumoase piese şi printr-o demonstraţie de zbor deasupra Bucureştiului.

ionel_fernic_poezie

IONEL FERNIC
DATA ŞI LOCUL NAŞTERII: 29 mai 1901, Târgoviște
DATA ŞI LOCUL MORȚII: 22 iulie 1938 / 37 de ani, Pădurea Negrileasa, Suceava
CAUZA DECESULUI: accident aviatic
A FOST: compozitor, aviator, parașutist

 

surse: adevarul.ro, formula AS

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s