Primul Ministru Duca ucis în Gara Sinaia

ion-gheorghe-ducalocatia mortii

La 29 decembrie 1933, primul-ministru I.Gh.Duca a fost asasinat în Gara Sinaia de trei legionari constituițí în „echipa morții” la ordinele șefilor Gărzii de Fier recent desființate. O placă comemorativă amintește tragedia. Iată povestea acestei crime politice, prima după asasinarea primului ministru conservator, Barbu Catargiu în 1862. Din păcate, nu și ultima.

Gara-din-Sinaia-arhiva

Vremuri tulburi

Marți, 14 noiembrie 1933 guvernul I.Gh.Duca depune jurământul în fața regelui Carol al II-lea. Între rege și primul ministru relația este proastă. La întoarcerea lui Carol al II-lea pe tron în 1930, I.Gh.Duca și Vintilă Brătianu, șeful PNL, au făcut declarații împotriva restaurației. Totuși în toamna lui 1933, Carol a decis că este mai bine să îi invite la guvern pe liberali, după patru ani de guvernare țărănistă. Ani plini de scandaluri, declin economic și conflicte interne. La 20 noiembrie Parlamentul este dizolvat. Alegerile sunt programate pentru 20 decembrie, o lună mai târziu. Una din sarcinile acestei guvernări era să interzică Garda de Fier. Ea reprezenta interesele Germaniei în România. Germania începând din ianuarie 1933 era condusă de naziști. Asasinarea cancelarului austriac Dollfuss arătase că Hitler si acoliții lui nu ezitau în ce privește alegerea mijloacelor de a scăpa de adversarii politici. Rapoartele serviciilor speciale române indicau că Garda de Fier era stipendiată de Germania. Garda urmărea introducerea în România a unei dictaturi de tip fascist.

La 9 decembrie 1933 – printr-un Jurnal al Consiliului de miniștri – Garda de Fier este dizolvată. I.Gh.Duca știa bine la ce se expune. Asasinarea lui Dollfuss indica la ce trebuia să se aștepte. „Știu că îmi risc viața, i-a spus I.Gh.Duca lui Argetoianu. Trebuie să merg până la capăt orice s-ar întâmpla.” De altfel, legionarii, fără întârziere amenință să se răzbune. La 20 decembrie 1933 au loc alegeri parlamentare. PNL – cum era de așteptat – câștigă cel mai mare număr de voturi. Șeful liberalilor este invitat să formeze guvernul.

Deputat la 28 de ani

I.Gh.Duca s-a născut în data de 20 decembrie 1879, în Bucureşti. Tatăl său, Gheorghe Duca, a fost director al Căilor Ferate şi al Şcolii Politehnice de Poduri şi Şosele. În 1897, I.Gh.Duca este absolvent al liceului Sfântu Sava din Bucureşti. Pleacă la Paris unde, în 1902, îşi ia doctoratul în Drept. Tot la Paris, primeşte iniţierea în francmasonerie. După ce se întoarce în ţară, lucrează pentru scurtă vreme ca ajutor de judecător la Tribunalul din Râmnicu Vâlcea. Ca discipol al lui Spiru Haret, după trei luni, este numit de Vintilă Brătianu ca director al Casei Centrale a Băncilor Populare, care avea drept scop dezvoltarea economiei ţărăneşti. La sfârşitul lui 1907, demisionează de la conducerea Casei, se înscrie în PNL şi candidează la alegerile generale: devine deputat la vârsta de 28 de ani în plasa Horezu, judeţul Vâlcea. În paralel, este director la ziarul liberal ”Viitorul”.

Principalele borne ale carierei sale politice care-a urmat au fost: parlamentar, ministru al educaţiei (1914-1918), ministru al agriculturii (1919-1920), ministru al afacerilor externe (1922-1926), ministru al afacerilor interne (1927-1928), preşedinte PNL (1930 – 1933), Prim-ministru (14 noiembrie-29 decembrie 1933).

„Acum plec”

În dimineața acelei zile de 29 decembrie 1933, I.Gh.Duca a plecat la Sinaia, chemat în audiență la rege pentru a discuta despre eventualitatea unei destituiri a guvernatorului Băncii Naţionale.  În vagonul alăturat, călătoreau „nicadorii”. „Nicador” este un acronim al numelor legionarilor Nicolae Constantinescu, Caranica Ion şi Doru Belimace. Aceştia purtau asupra lor revolvere ”St.Etienne”, de cal. 8 mm, un pistol semi-automat de cal.11 mm şi 17 petarde care detonau cu zgomotul unui obuz. Cei trei legionari s-au amestecat într-un pâlc de excusionişti din acel vagon; când au fost întrebaţi dacă fac parte din grup, au răspuns: „Nu, dar călătorim şi noi clandestin”.

Era o iarnă grea, cu multă zăpadă și foarte friguroasă. Audiența la rege a decurs prost. Cei doi nu se simpatizau deloc. I.Gh.Duca afirmase în  public despre rege: ”Mai bine îmi tai mâna dreaptă decât să colaborez cu acest aventurier!”

Între timp, cei trei „nicadori” se ospătează la un restaurant din centrul staţiunii. Trenul dinspre Braşov spre Bucureşti, la care vagonul ministerial urma să fie ataşat trebuia să plece la ora 21,15, dar este anunţată o întârziere de 50 de minute. Aşa încât, după audienţa la rege, Duca trece pe la vila doctorului Costinescu, unde se afla şi Dinu Brătianu. De aici, la ora 21,30, pleacă la gară, însoţit de Costinescu, de Vlahide, secretarul general al preşedinţiei Consiliului de Miniştri şi de câţiva prieteni. Între timp, ”nicadorii” îşi ocupaseră locurile: Caranica la nordul peronului, Constantinescu s-a ascuns la mijloc, într-o nişă situată în dreapta uşii principale, iar Belimace la sud, unde urma să fie anexat vagonul ministerial. I.Gh. Duca ajunge la gară la ora 21,55. Garda sa era inexistentă, ca întotdeauna era insoțit de un un singur agent al poliției. Lucrul  era curios. Primul ministru primise mai multe amenințări. La București se vorbea deschis prin saloane și cluburi că nu mai are multe zile. Unii se uitau la el ca la un mort.

I.Gh.Duca coboară așadar din maşină şi îi telefonează soţiei care-l întreabă când soseşte acasă. Duca îi răspunde: „Acum plec”. Au fost ultimele sale cuvinte.

Ca să ajungă la peron mai aproape de vagon, Duca ar fi trebuit să intre prin biroul şefului de gară, nu pe intrarea principală, dar se pare că cineva uitase să-l anunţe. În mod straniu, automobilul care a intrat pe peronul gării nu a oprit în faţa vagonului, ci mai departe. Deci, ca să urce în vagon, Duca a fost nevoit să parcurgă întreg peronul pustiu şi întunecat. Deodată, o petardă explodează. Constantinescu îl prinde de umăr şi îi trage în ceafă cinci gloanţe, unul după altul. Duca se prăbușește imediat fără viață. Apoi aruncă încă o pertardă către grupul care-l însoţea. Costinescu şi Vlahide sunt răniţi de schije.

Ultimul omagiu

duca-sicriuCorpul defunctului a fost depus la Peleș, înainte de a fi dus la București. Antipatia regelui pentru Duca s-a văzut și cu acest prilej. Corpul neînsuflețit nu a fost depus într-o mare sală, deși era primministru, ci undeva jos lângă camerele servitorilor. Familia a ajuns în aceeași noapte la Sinaia (soția, fratele, soția acestuia). Regele „nici nu s-a dus să-l vadă, nici n-a trimis o floare” scrie Argetoianu în însemnările sale. Nu a prezentat personal condoleanțe, preferând să trimita un aghiotant.

Crima a provocat consternare. S-a declarat legea marțială. Mii de legionari au fost arestați. Corneliu Zelea Codreanu s-a ascuns. Generalul Zizi Cantacuzino-Grănicerul, alt șef al mișcării, a fost încarcerat. Printre politicieni bântuie panica. Fiecare crede că asasinatul este primul dintr-o serie, în care toată clasa politica e vizată. Funeraliile au avut loc în primele zile de ianuarie. Pe o iarnă grea. Corpul a fost depus la Ateneu. Pretextând o răceală, regele Carol al II-lea nu a venit să prezinte ultimul omagiu. În schimb, populația Bucureștiului s-a înghesuit s-o facă. De la moartea lui Ionel IC Brătianu și Ferdinand (1927) nu se mai văzuse asemenea mulțimi pe străzi, asemenea tristețe. Duca reprezenta generația care făcuse România Mare.

O anchetă ambiguă

Procesul – desfășurat la Consiliul de Război București – nu a lămurit toate aspectele asasinatului. Multe întrebări au rămas fără răspuns. Jurații au acreditat versiunea că a fost o răzbunare împotriva celui care interzisese Garda de Fier. Cei trei ucigași au luat asupra lor toată vina. Ei au declarat că nu au acționat din ordin ci din proprie inițiativă. Prezența presei și convingerea lor că vor scăpa nepedepsiți sau cu pedepse mici i-a determinat să sfideze Curtea. Cei trei asasini au fost condamnați la închisoare pe viață. Liderii legionari au fost în schimb achitați. Asasinii nu au apucat să-și ispășească vina în închisoare. Din ordinul regelui Carol al II-lea au fost asasinați la Tâncăbești în noaptea de 29-30 noiembrie 1938 sub pretextul unei tentative de evadare, împreună cu alți șefi legionari, inclusiv Corneliu Zelea Codreanu.

Astăzi nimeni nu crede versiunea celor trei. Nu au acționat din inițiativă proprie, ci din ordin. Decizia de a-l ucide pe primul ministru a fost luată de capii Gărzii de Fier. Constantinescu, Belimace și Caranica au fost doar executanții. A acționat Garda de Fier din proprie inițiativă sau la ordinele Berlinului? Asasinatul înlătura un adversar al noii orientări a Germaniei, un apărător al păcii de la Versailles și Trianon, al Antantei, Franța și Anglia. Voia Garda de Fier să facă o demonstrație? Voia să arate celor de la Berlin că e în stare să acționeze spectaculos, că este o forță pe care trebuia Germania să se bazeze în realizarea intereselor ei in Romania și Balcani? Fără îndoială. A venit ordinul de la Berlin? Berlinul stipendia atunci Garda…

Regele Carol al II-lea

Regele Carol al II-lea

S-a vorbit despre implicarea regelui. Nu s-au produs dovezi, dar au fost invocate unele fapte. De pildă acela că Zelea Codreanu a stat ascuns în casa unei verișoare a Elenei Lupescu. Soția lui I.Gh.Duca a declarat că regele a fost amestecat. Tot ea a declarat că împotriva soțului ei s-a mai încercat un atentat cu câteva zile înaintea celui reușit. O bombă trebuia să fie aruncată asupra automobilului primului ministru. Din fericire Duca a cerut șoferului să schimbe traseul. Serviciile speciale știau despre amenințările primite și nu au luat nici o măsură de întărire a pazei. Șefului poliţiei Gavrilă Marinescu fusese informat că se pusese la cale un atentat la viaţa premierului. Marinescu l-a înştiinţat imediat pe rege, dar acesta i-a tăiat elanul spunându-i scurt: „Ţine nota la birou şi n-o transmite mai departe!”.

Apoi, de unde știau atentatorii că Duca se va afla în acea seară în gara Sinaia? De ce era Duca neprotejat? Totul arată ca și cum cineva a golit terenul pentru ca asasinii să acționeze nestingheriți. Generalul Zizi Cantacuzino Grănicerul, celălalt șef al Gărzii de Fier era văr cu I.Gh.Duca. Asta spune multe despre complicitățile din jurul acestui asasinat și despre umbrele care încă există. După atentat, şeful Siguranţei, Eugen Cristescu, în raportul înaintat lui Armand Călinescu, avea să declare că şi el ştia de intenţiile Gărzii de Fier, că însuşi primul ministru fusese prevenit dar că, în acea zi ”organele subalterne au fost lipsite de vigilenţă”.

Ca un amănunt, I.Gh.Duca a fost un om auster. Nu s-a îmbogățit din politică. Deși prim-ministru, ministru în mai multe guverne, locuia într-un mic apartament dintr-un bloc de pe strada Cometei (Căderea Bastiliei azi). În buzunarele sale s-au găsit numai 80 de lei… Cu moartea lui, acest tip de politician care se devota servirii țării, binelui public, României, a cam dispărut.

mormant i gh ducaMormântul lui Ion Gheorghe Duca se află în biserica din Urşani, jud. Vâlcea.

ION GHEORGHE DUCA
DATA ŞI LOCUL NAŞTERII: 20 decembrie 1879, București
DATA ŞI LOCUL MORȚII: 29 decembrie 1933 / 54 de ani, Sinaia
CAUZA DECESULUI: moarte prin împușcare
A FOST: Prim-ministru al României între 14 noiembrie și 30 decembrie 1933

 

surse: stelian-tanase.ro, adevarul.ro

Un gând despre “Primul Ministru Duca ucis în Gara Sinaia

  1. Pingback: Armand Călinescu lovit de gloanţe | Moartea Celebritatilor

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s