Nicolae și Elena Ceaușescu – execuția dictatorilor

 

nicolae elena

locatia mortiiSentinţa Tribunalului Militar Excepţional a fost executată la 25 decembrie, ora 14.50, în cazarma de la Târgovişte. Aşa cum plănuise generalul Stănculescu încă de la venirea în cazarma de la Târgovişte, paraşutiştii din plutonul de execuţie i-au împuşcat pe dictatori lângă zidul Corpului de Gardă.
Reconstituire

Reconstituire

Plutonul de execuţie al Ceauşeştilor a fost constituit de Victor Atanasie Stănculescu înaintea procesului de la Târgovişte. Generalul a selectat trei dintre cei opt paraşutişti veniţi de la Boteni. E vorba de căpitanul Ionel Boeru, plutonierul Dorin Cârlan şi sergentul-major Octavian Gheorghiu.

Execuţia a fost făcută în grabă. Era tensiunea momentului, dar şi insistenţa cu care generalul Nicolae Militaru (de două zile, ministru al Apărării Naţionale) suna de la Bucureşti, în timpul procesului, pe telefonul din biroul comandantului UM 01417 Târgovişte, colonelul Andrei Kemenici.

UM 01417 Târgoviște, locul unde au fost judecați și executați Nicolae și Elena Ceaușescu

UM 01417 Târgoviște, locul unde au fost judecați și executați Nicolae și Elena Ceaușescu

Paraşutiştii, conduşi de căpitanul Boeru, i-au executat pe Ceauşeşti scurt, fără a aştepta o eventuală comandă de genul „Foc!”.

„Ai dat de dracu’, Leano!”

Drumul către zidul de execuţie a fost unul de groază pentru cei care aveau misiunea de a-i lichida pe Ceauşeşti. Paraşutiştii îşi făceau tot felul de probleme.

Căpitanul Ionel Boeru: „Trecusem de colţul clădirii. Priveam zidul din faţă care, deşi aflat la 20 de metri, era atât de departe. Eram într-o stare de surescitare maximă, încordat până la extenuare. Spaimă, mânie, nerăbdare, teama de a nu rata, chinul înaintării spre zid. Parcă mergeam la spânzurătoare. Parcă eu însumi eram condamnatul. Mă aşteptam să cadă cerul pe mine, să crape pământul, să fiu înghiţit. Nu vedeam decât zidul, zidul care parcă se clătina, parcă se depărta, parcă se prăbuşea. Trebuia să omor, iar gândul ăsta mă paraliza şi-mi era teamă să nu-mi cedeze nervii, să nu-mi explodeze inima, să nu-mi pierd minţile”.

traseu

Un alt component al plutonului de execuţie, plutonierul Dorin Cârlan, se temea să nu fie chiar ei, paraşutiştii, ţintele. „Odată ieşiţi în curtea cazărmii, ne-am trezit cu sute de arme îndreptate spre noi. Mii de gloanţe puteau porni spre cei doi condamnaţi sau spre însoţitorii lor. Dar nu puteam da înapoi. Un soldat pe lângă care au trecut i-a spus Elenei cu ranchiună: «Ai dat de dracu’, Leano!»”. Un alt martor ocular, locotenentul-major Iulian Stoica, a auzit şi replica ei: „Fir-ar mă-ta a dracu’!”.Soldatul era cunoscut în unitate prin porecla sa: „Maşinuţă”.

Zidul morţii

Paraşutiştii care au executat sentinţa Tribunalului Militar Excepţional se arată şi acum surprinşi de modul în care au acţionat în acele momente. Căpitanul Ionel Boeru îi povestea lui Viorel Domenico, în cartea „După execuţie a nins”:

Zidul execuției în zilele noastre

Zidul execuției în zilele noastre

„Când m-am apropiat de zid, am tresărit surprins. Deşi plecase în urma mea, deşi nu-l văzusem trecând pe lângă mine, sergentul-major Teodor Gheorghe mă aştepta acolo cu Elena. I l-am dat în primire şi pe Nicolae, m-am retras câţiva paşi înapoi, de-a-ndărătelea, şi i-am făcut semn să se retragă lateral. Nu mai aveam glas. Apoi am deschis focul”.

Tot Boeru îşi mai aminteşte că, după execuţie, în încărcător i-a mai rămas un singur glonţ. „Le-am zis colegilor: «Foc automat, şi la comanda mea trageţi de la şold!». Eu când am zis «Foc!», am şi apăsat. Eram cel mai stresat dintre toţi. Eu am tras trei salve. Din 30 de gloanţe, am tras 29 de bucăţi, în trei salve. Prima salvă, la picioare, l-a îngenuncheat. A doua salvă l-a lovit în piept şi a căzut pe spate. Următoarea salvă a fost pe ea. Şi a picat undeva lateral, în dreapta”.

În acel moment, ceilalţi doi paraşutişti au tras şi ei. Octavian Gheorghiu a tras o singură rafală, în timp de Dorin Cârlan, un glonţ. De emoţie, când a armat, a fixat pistolul-mitralieră în poziţia „foc cu foc”, deşi primise ordinul să-l pună pe „foc automat”. Dorin Cârlan îşi aminteşte: „Ajunşi la doi-trei paşi de zid, Ionel ne-a zis ferm: «Lăsaţi-i, retrăgeţi-vă!». A tras prima rafală el, de foarte aproape, de jos în sus, în diagonala pieptului. Am văzut cum Nicolae Ceauşescu, în loc să cadă din prima, s-a înălţat vreo jumătate de metru, apoi a căzut ca un sac de cartofi, cu picioarele sub el. Ionel îşi mutase tirul asupra Elenei. La primul glonţ, ea a mai apucat să scoată un «Aaaa….» prelung, după care s-a prăbuşit pe-o parte, în faţă”.

Era aproape ora 15.00; după spusele martorilor – 14.50. Ceauşeştii erau la pământ pentru totdeauna.

 

ceausescu-ne04-resizeLa scurt timp după execuție (ora 14:50), pe postul național de televiziune s-a dat citire următorului comunicat:

  • Luni, 25 decembrie 1989 a avut loc procesul lui Nicolae Ceaușescu și al Elenei Ceaușescu, în fața Tribunalului Militar Excepțional.
    Capete de acuzare:
  • Genocid – peste 60.000 de victime;
    Subminarea puterii de stat prin organizare de acțiuni armate împotriva poporului și a puterii de stat;
    Infracțiunea de distrugere a bunurilor obștești prin distrugerea și avarierea unor clădiri, explozii în oraș etc;
    Subminarea economiei naționale;
    Încercarea de a fugi din țară pe baza unor fonduri de peste un miliard de dolari, depuse în bănci străine;
  • Pentru aceste crime grave împotriva poporului român și a României, inculpații Nicolae Ceaușescu și Elena Ceaușescu au fost condamnați la moarte și confiscarea averii. Sentința a rămas definitivă și a fost executată.

Creierul Elenei, pierdut pe drum

După ce au tras paraşutiştii, unii dintre soldaţi au vrut să-şi descarce şi ei mânia, trăgând câteva rafale. „Maşinuţă”, cel care tocmai o apostrofase pe Elena Ceauşescu, avea să-şi descarce şi el încărcătorul în ea. Căpitanul Ion Mateescu a privit execuţia de la etaj, dintr-o cameră situată chiar deasupra celei în care s-a desfăşurat procesul. Mateescu îşi aduce aminte de o scenă şocantă: „Un soldat se afla în cadrul uşii unde am fost eu. Era «Maşinuţă». Când condamnaţii erau căzuţi şi morţi, «Maşinuţă» l-a întrebat pe Stănculescu: «Trag şi eu?». Zice: «Trage, bă!», adică să-i facă hatârul. Au creat foarte multe dispute aceste focuri de armă care au fost trase când ei erau jos. Când a tras «Maşinuţă», i-a rupt o bucată de creier. A lovit-o în cap.

Apoi, când cadavrele, învelite în foi de cort, erau transportate spre elicopter, creierul a căzut. Şi câinele nostru – un câine bătrân, Rex, care între timp a murit – s-a dus, a mirosit, dar n-a mâncat. Era un câine mare, negru, frumos, cu părul scurt. Atunci medicul unităţii a adunat o cutie metalică de cartuşe, a luat cu o scândurică tot ce căzuse, părţi din creier, şi le-a pus în elicopter. La noi n-a rămas nimic”.

Secretul unei filmări trunchiate

Unul dintre marile mistere ale zilei de 25 decembrie 1989 a fost filmarea procesului şi a execuţiei. Din filmul acestor evenimente lipsesc pasaje importante. Pe caseta originală lipseşte momentul începerii execuţiei, Ceauşeştii fiind surprinşi pe cameră în momentul în care erau la pământ. Operatorul, colonelul Ion Baiu, adus special de generalul Stănculescu, a motivat că aparatul de filmat nu mai avea acumulator şi a rămas în urmă să-l încarce.

Baiu era cel care filma anumite tehnici militare sau aplicaţii în poligon. La 25 decembrie, Baiu a fost cooptat de Stănculescu în comandoul pentru Târgovişte. Colonelul Baiu spunea că nu a ştiut, iniţial, ce va filma. De aici, spunea el Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989″, au apărut şi problemele.

„Filmul a fost făcut cursiv, cu câteva pauze, pentru că-mi era frică să nu se termine caseta. Nu ştiam cât va dura. Aveam o singură casetă la mine. Eu am luat imagini şi din pauza procesului, ca să pun în evidenţă exact cine a intrat acolo şi cine n-a intrat acolo. Eu, dacă ştiam ce voi filma, luam cu mine un tehnician, un om pentru lumini. Dar nu m-am pregătit special. Filmarea procesului am făcut-o alimentându-mă de la reţeaua electrică. Apoi a fost momentul cu legatul mâinilor. Precipitările de acolo. După ce i-a legat, eu am trecut camera de pe reţeaua electrică pe altă reţea. Nu aveam acumulator. Eu îmi făceam treaba. Strângeam acolo, înăuntru. Am ieşit afară abia după ce am terminat treaba în interior. În momentul în care am ieşit afară, Ceauşeştii erau deja seceraţi. Deci, ce s-a întâmplat acolo? Paraşutiştii au ieşit cu cei doi la zid, au făcut doi paşi înapoi şi au tras. De altfel, de aia se explică şi momentul pe care l-am prins cu Ceauşescu căzut în genunchi”.

ceausescu procesCăpitanul Ion Boboc, care se afla în curtea unităţii, a văzut şi el acest episod: „Paraşutiştii i-au condus pe Ceauşeşti afară. Eu am fost chemat de un civil, care strângea nişte cabluri şi nişte reflectoare, să-l ajut să le care afară. Se grăbea, se încurca în cabluri, mi-a dat o cutie s-o duc în curte, iar când am ajuns afară, am auzit nişte rafale. Civilul era disperat. Din uşă a fixat camera de luat vederi la ochi şi a început să filmeze. Dar erau deja jos, morţi. A prins totuşi ultima rafală”.

Altă poveste este legată de prima difuzare la TVR a procesului şi a execuţiei. Pentru ca membrii completului de judecată să nu fie recunoscuţi, regizorul Sergiu Nicolaescu a montat filmul, acoperind cadrele cu participanţii la proces cu imagini cu cei doi Ceauşeşti din timpul procesului. Filmul original a fost difuzat de o televiziune franceză, care a obţinut caseta în condiţii încă suspecte.

Kemenici: „M-a cuprins o spaimă cumplită”

După ce au fost executaţi, Ceauşeştii au fost înveliţi în pături militare şi foi de cort. Au fost transformaţi în „colete”, pentru a fi transportaţi spre Bucureşti, cu elicopterul. Comandantul de atunci al UM 01417, colonelul Andrei Kemenici, îşi aminteşte despre momentele de după execuţie: „Bucuria asta a «eliberării» a durat poate cinci minute, apoi m-a cuprins o spaimă cumplită, înfiorătoare. Pentru că, după execuţie, totul s-a precipitat iarăşi. S-au luat cadavrele, s-au urcat în elicopter şi gata. Niciun om din delegaţia venită în unitate n-a dat mâna cu mine, să-mi fi spus c-am făcut bine sau rău. M-au ignorat cu toţii. Ca şi când n-aş fi existat. S-au urcat în elicopter şi şi-au luat tălpăşiţa. Abia după ora 15.00, deci după plecarea comandoului, începusem să aflu fel de fel de treburi care se întâmplaseră în unitate: conspiraţii, nemulţumiri, acuzaţii. Aşa că spaima s-a amplificat. Şi eram marcat de ideea că Iliescu nu ştia ce făcuse Stănculescu la Târgovişte. Mă gândeam că voi fi eu însumi asasinat. Poate de oamenii lui Iliescu… Poate de oamenii lui Ceauşescu…”

Fostul director al IML: „Am semnat certificatele de deces ale soţilor Ceauşescu fără să văd cadavrele”

certificate_deces_nicolae_ceausescu_elena_ceause_7395cf9207Fostul director al Institutului de Medicină Legală (INML), Vladimir Beliş, a declarat că a semnat certificatele de deces ale soţilor Ceauşescu la cererea generalului Victor Athanasie Stănculescu, după cinci zile de la execuţie – pe 30 decembrie 1989 -, fără să fi văzut cadavrele.

„Am fost chemat de generalul Victor Athanasie Stănculescu şi pus să semnez certificatele de deces ale lui Nicolae şi al Elenei Ceauşescu. Nu i-am văzut pe cei doi. Conform legii de atunci, la orice execuţie trebuia să asiste un legist. Eu nu am fost chemat“, a afirmat profesorul Vladimir Beliş.

„Cele două procese verbale prin care era constatat decesul soţilor Ceauşescu erau semnate de doi medici militari. Pe aceste documente am semnat şi eu, cauza decesului fiind moarte prin împuşcare, hemoragie internă şi externă“, a precizat fostul director al Institutului Naţional de Medicină Legală.

„Dacă Ceauşescu rămânea cu noi, poate nu-l omorau“

Fostă gardă de corp a lui Ceauşescu, Florin Marinescu, a asistat la un moment din fuga dictatorului, în decembrie 1989. Florin Marinescu (50 de ani) a lucrat ca bodyguard al cuplului Ceauşescu, dar a fost implicat şi în acţiuni de escortă ale lui Papa Ioan Paul şi Michael Jackson.

22-decembrie-1989-fuga-lui-ceausescuZiua de 22 decembrie 1989 l-a prins pe Florin Marinescu la Snagov. El spune că l-a simţit pe Ceauşescu ezitând când a urcat în elicopter. „A pus piciorul pe scară, s-a oprit cam jumătate de minut, uitân­du-se spre noi. Cred că se gândea să rămână cu noi, iar dacă făcea asta poate că nu l-ar mai fi împuşcat”, a spus fostul subofiţer.

În zilele care au urmat fugii familiei Ceauşescu, în decembrie 1989, Florin Marinescu a rămas să păzească Palatul Snagov. Acolo se aflau şi cei doi câini preferaţi ai dictatorului, Sharona şi Corbu. „Nu mâncau decât din mâna lui Nicolae. Nu am reuşit să-i facem să mai pună gura pe mâncare. Au murit de foame”, îşi aminteşte fostul subofiţer Florin Marinescu.

Misterele din 25 decembrie

25 decembrie 1989 a fost o zi cu multe semne de întrebare. O zi în care Elena şi Nicolae Ceauşescu au fost judecaţi şi executaţi pe loc. Începând cu ora 8.00, generalul Victor Atanasie Stănculescu strânge un complet de judecată ce va fi prezidat de gen. Gică Popa, găseşte avocaţi, formează un „comando” şi se deplasează la Târgovişte, la UM 01417, unde se aflau, sub pază, soţii Ceauşescu. Iată firul evenimentelor:

Ora 13.00: Cele două elicoptere cu completul de judecată şi „comandoul” aterizează în curtea cazarmei din Târgovişte. Imediat după coborârea din elicopter, Stănculescu a stabilit şi locul execuţiei, înainte de proces.

vizita medicalaOra 13.10: Nicolae, apoi Elena Ceauşescu fac vizita medicală. Starea de sănătate a celor doi a fost verificată de doi medici militari, căpitanul Liviu Verdeş, adus de Stănculescu de la Bucureşti, şi doctorul unităţii din Târgovişte, Florin Olteanu.

Ora 13.20: Începe procesul.

Ora 14.30: Se încheie procesul şi începe deliberarea. Până la citirea sentinţei, Nicolae Ceauşescu rosteşte o replică celebră: „Puteam fi împuşcaţi şi fără mascarada asta”.

Ora 14.40: Se citeşte sentinţa. Pedeapsa capitală.

Ora 14.48: Ceauşeştii sunt duşi de paraşutişti la zid.

Ora 14.50: Are loc execuţia. Medicii Verdeş şi Olteanu constată decesul celor doi dictatori.

Ora 15.00: Împachetaţi în foi de cort, Nicolae şi Elena Ceauşescu sunt urcaţi în elicoptere şi transportaţi spre Bucureşti. Se face o escală la Boteni, unde sunt debarcaţi patru dintre paraşutişti.

Ora 16.30: Elicopterul cu trupurile Ceauşeştilor aterizează pe un teren de antrenament al Stadionului Steaua.

Cheful de la Stadionul Ghencea

Ajunşi la Stadionul Ghencea, oficialii au fost invitaţi la masă de handbalistul Cristian Gaţu. Paraşutiştii au rămas la elicopter pentru a aştepta maşina de la morgă. Aceasta a întârziat să apară.

Foto-cu-Nicolae-Ceausescu-ucis-in-Decembrie-1989Pentru că se lăsa întunericul, paraşutiştii au hotărât să‑i debarce pe Ceauşeşti. „Am împins cadavrele din elicoptere cu picioarele. Ne era silă să punem mâna pe ele, întrucât sângele pătrunsese masiv prin foile de cort. Fiecare era parcă un burete îmbibat şi năclăit cu sânge. Le-am împins până la baza unei biute şi le‑am lăsat acolo, unul lângă altul, după o grămadă de nisip”, povesteşte Octavian Gheorghiu, unul dintre paraşutiştii care a făcut parte din „comandoul” de la Târgovişte.

Din acest moment, Ceauşeştii au rămas în paza a doi militari. Cei doi, un căpitan şi un plutonier, s-au temut să nu cadă în vreo cursă şi au plecat.

În toiul petrecerii de la Stadionul Ghencea, Gaţu l-a informat pe Stănculescu despre dispariţia „coletelor”. Acesta a pornit în căutarea lor, însă din cauza întunericului a abandonat misiunea. A continuat spre dimineaţă, când cadavrele au fost găsite şi transportate cu o maşină la morga Spitalului Militar.

„Le-am spus să pună coletele în dubă, am închis duba şi am trimis cadavrele la morgă. După aceea şi-a intrat în rol Gelu Voican Voiculescu, care s-a ocupat de înmormântare”, a declarat Victor Stănculescu în cartea „Sfârşitul Ceauşeştilor„.

Enigmele îngropării

La 26 decembrie, dimineaţa, Ceauşeştii au fost depuşi la morga Spitalului Militar Central. Aici au fost depozitaţi lângă trupul generalului Vasile Milea, care s-a sinucis înainte ca Nicolae şi Elena Ceauşescu să fugă din Comitetul Central.

Cei care s-au îngrijit de proces şi de execuţie erau acum ocupaţi. Se făcea Guvernul. Până la urmă, responsabilitatea înmormântării i-a revenit lui Gelu Voican Voiculescu. Acesta declara:

„Pe 28 decembrie ne‑am întâlnit la Palatul Victoria. S-au făcut tot felul de propuneri. Cu ocazia asta s-a anunţat că Petre Roman este prim-ministru, iar eu, viceprim-ministru. Începem instalarea pe 29 decembrie. Şi uităm de cadavre. Îmi amintesc şi îi spun lui Petre Roman: «Ce facem cu Ceauşeştii, că ăia sunt morţi undeva?!». Roman mi-a spus: «Rezolvă!». Pe 30 dimineaţa l-am sunat pe Stănculescu. I-am spus că trebuie înmormântaţi. Trebuiau acte. Am luat legătura cu un ofiţer al Stării Civile, Adrian Toma. El e jurist, îmi spune că e moarte violentă şi trebuia act constatator.

A telefonat Stănculescu la Institutul Medico-Legal şi a aranjat. În ziua aia trebuiau îngropaţi. Stănculescu a dat un ordin, s-au obţinut gropi la Ghencea-Civil. Am luat sicrie, am făcut cofraje şi am semnat actele de deces. Probleme acum, cum o chema pe bunica lui Ceauşeasca, pe mama ei, câţi ani are… Am băgat-o în 1916. Trebuiau făcute acte la Târgovişte, că era locul decesului. Sunt nişte incongruenţe juridice, dar scopul era nevinovat”.

De aici, Voiculescu îşi aminteşte alte peripeţii. „În sfârşit, scoatem morţii la 30 decembrie, pe la ora 15.00, din Spitalul Militar. Pe la 16.30 se vede şi pe casetă, că e filmat, îi băgam în groapă. Stănculescu se ocupase de cruci, cu nume fictive şi sicrie. Şi uite cum au stat Ceauşeştii de la 26 decembrie dimineaţa până la 30 decembrie în frigider. După ce i-am «toaletat», le-am făcut şi patru fotografii. Când am plecat de la Spitalul Militar, uitaserăm crucile. La cimitir ne aşteptau colonelul Baiu, pentru filmare, şi maiorul Mugurel Florescu.

I-am băgat pe el în stânga şi pe ea în dreapta. S-a filmat totul, dar numai pentru noi, nu cu titlu de a da public. Să fie… Şi au fost betonaţi”. Pentru a nu fi găsite mormintele, Voiculescu s-a mai gândit la o inginerie. Pe crucea lui Nicolae Ceauşescu a fost scris, iniţial, numele unui anume colonel Enache, iar pe crucea Elenei Ceauşescu a fost trecut locotenent-colonel Petrescu. Din lipsă de spaţiu, cei doi nu au fost înmormântaţi împreună.”

Între „păcat” şi „normalitate”

Mircea Oprean, soţul Zoei Ceauşescu a cerut în repetate rânduri deshumarea socrilor săi pentru a se cunoaște dacă soţii Ceauşescu sunt îngropaţi sau nu în cimitirul Ghencea. Bulibăşeala din acte a adâncit însă misterul şi de-a lungul timpului nu s-a făcut lumină în acest caz. Soții Elena si Nicolae Ceausescu au fost în cele din urmă deshumati miercuri,  21 iulie 2010, la 21 de ani de la moartea lor. Medicii legiști au prelevat probe de la fostul cuplu prezidențial, pentru a face testul ADN. Rezultatul a fost pozitiv.

exhumare ceausescu

Decizia deshumării rămăşiţelor pământeşti ale soţilor Nicolae şi Elena Ceauşescu a stârnit reacţii puternice printre cei implicaţi, într-un fel sau altul, în decembrie 1989, în judecarea şi condamnarea la moarte a celor doi. Deşi, în majoritatea cazurilor, cei interpelaţi au salutat decizia autorităţilor, au existat şi voci care au criticat aspru deshumarea. Cel mai vocal din această a doua categorie a fost regizorul Sergiu Nicolaescu, care şi-a rezumat poziţia afirmând: „E păcat de Dumnezeu că ne atingem de corpurile lor”.

ramasite nicolae ceausescu„Ceauşescu şi Ceauşeasca au fost nişte oameni care au chinuit o viaţă şi care au sfârşit-o aşa cum au trăit-o, adică au sfârşit-o într‑o judecată stupidă şi ridicolă şi la zid. E clar că ei acolo sunt şi au fost înmormântaţi acolo. E mai mult decât clar”, a spus Sergiu Nicolaescu.

De cealaltă parte s-a situat fostul general Victor Stănculescu: „Acest act de deshumare este, în sfârşit, un act de normalitate, ca să se poată vedea unde se află. Bine că o să se pună capăt până la urmă acestei probleme”.

Pelerinaj la mormântul dictatorilor

In fiecare an, în preajma Crăciunului, nostalgicii regimului comunist se adunaă la mormântul soților Ceaușescu, în Cimitirul Ghencea din Capitală. Oamenii, în mare parte persoane de vârsta a treia, aduc flori și aprind câte o lumânare la căpătâiul dictatorului Nicolae Ceaușescu și a consoartei sale, Elena. Într-o atmosferă solemnă se țin discursuri, se depun coroane de flori și se ascultă muzică patriotică.

Nostalgici la mormântul Ceaușeștilor.

Nostalgici la mormântul Ceaușeștilor.

„Nu a fost o execuție ci un asasinat. Procesul de la 25 decembrie 1989 a fost o mascaradă, un circ. Vin mereu aici pentru că pe vremea comunismului era mult mai bine, eram în siguranță din punctul de vedere al socialului, aveam o casă cât de cât, nu era așa mare criminalitate, aveam toți locuri de muncă. Ce aș putea spune? Că azi nu mai avem nimic. O ducem foarte prost” a declarat un cetățean prezent la comemorare.

Muzeul Ceaușescu din Târgoviște

La 13 septembrie 2013, Unitatea Militară 01417 Târgoviște unde au fost judecați și executați Nicolae și Elena Ceaușescu a fost transformată în muzeu. Mii de turiști vin aici în fiecare an pentru a vizita cele patru obiective importante ale clădirii: Biroul comandantului Andrei Kemenic, unde au fost aduși dictatorii pe 22 decembrie, „Sala Procesului”, ultimul „dormitor” al soților Ceaușescu în care cei doi au dormit si au mâncat din 22 până pe 25 decembrie și  „Zidul Execuției” care deși a fost tencuit încă mai păstrează urmele gloanțelor.

NICOLAE CEAUȘESCU  
DATA ŞI LOCUL NAŞTERII: 26 ianuarie 1918, Scornicești, Județul Olt
DATA ŞI LOCUL MORȚII: 25 decembrie 1989 / 71 de ani, Târgoviște, Județul Dâmbovița
A FOST Președintele Republicii Socialiste România între anii 1974 – 1989
ELENA CEAUȘESCU  
DATA ŞI LOCUL NAŞTERII: 7 ianuarie 1916, Petrești, Dâmbovița, Regatul României
DATA ŞI LOCUL MORȚII: 25 decembrie 1989 / 73 de ani, Târgoviște, Județul Dâmbovița
A FOST: Prim-Viceprim–Ministru al Republici Socialiste România între anii 1980 – 1989

 

Grigore Cartianu – adevarul.ro, ziare.com

4 gânduri despre “Nicolae și Elena Ceaușescu – execuția dictatorilor

  1. Pingback: Marin Preda – intoxicație cu alcool sau asasinat politic? | Moartea Celebritatilor

  2. Pingback: Gică Popa – Sinuciderea Generalului | Moartea Celebritatilor

  3. Pingback: Nicu Ceaușescu. Viciile nu l-au iertat | Moartea Celebritatilor

  4. Pingback: Lucrețiu Pătrășcanu, destinul fabulos al unui om asasinat de propria convingere politică | RIPVIP.wordpress.com - Moartea Celebritatilor

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s