Iuliu Merca – Dumnezeu ar fi spus „Gata!”

iuliu merca„poate azi se va sfârsi
lungul drum al nopții către zi…”


 

Un petec de ziar căzut în mână, undeva, departe de casă: „Unul dintre cei mai influenți chitariști români, Iuliu Merca, a decedat la Costinești, în urma unui atac de cord„. La Costinești, în turneu, așa cum începuse, cu mai bine de douăzeci de ani în urmă, cea mai frumoasă aventură muzicală a sa: Semnal M…

La plecarea unui om minunat

Amprenta lăsată de Iuliu Merca în rockul românesc este foarte clară. A început în epoca pionieratului cu Index „66, a erupt în anii glorioși ai rockului alături de Chromatic și Mondial, a continuat apoi ca „veteran” și suflet al Semnal-ului M. Locul său în istoria muzicală a acestor ani este scris cu majuscule. Așa cum este și locul lăsat în sufletul celor care l-au cunoscut: un om mereu vesel, deasupra unei pojghițe de nostalgie, cu adevărat natural, vital, aprig, ce a trăit cu pasiune, a vrut sa fie cel mai bun și să lase ceva important în urmă. Și a lăsat: „Balul la Apahida”, „Roata de foc”, „La fereastra ta”, atmosfera superbă a pieselor și concertelor, artiștii lansați sau ajutați de el. A lăsat-o în urmă pe Iulia, fata de care era mândru, viitoare mezzosoprană, a lăsat atâtea vorbe de duh și amintiri fermecătoare. „Dacă ăsta-i locul nostru de muncă, scena, atunci pe scenă trebuie să fim artiști.” Ăsta a și fost Iuliu Merca și ăsta va rămâne în veșnicie: un bun, un mare, un veritabil artist.

Debut

In ton cu muzica occidentală a anilor 60 ascultată în special la Radio Europa Liberă, Radio Luxemburg şi Radio Viena, Clujul fremăta de noi și noi trupe studențești care încercau să imite formații ca Beatles, Rolling Stones sau The Shadows. Index 66 a fost una dintre acestea, acordându-și chiar titulatura de prima formație rock din Cluj Napoca. Unul dintre întemeietorii grupului, Szilasi Sisi Lajos își amintește: „Odată cu apariţia formaţiei Beatles era de aşteptat ca să încercăm şi noi să formăm o orchestră de chitare în acest stil. În scurt timp am pregătit câteva piese de Beatles, cu care ne-am prezentat pe scena Casei de Cultură a Studenţilor din Cluj, într-un spectacol de estradă prezentat de Institutul Politechnic. Era ceva nou, ceva foarte neobişnuit, şi am avut aşa un succes, încât reacţia prea entuziastică a publicului aşa l-a speriat pe tovarăşul director Laurenţiu Hodorog, încât în mijlocul spectacolului a ordonat ca cortina să fie lăsată jos, întrerupând programul nostru.”

Index 66: Sisi (bas), Dan (chitară, voce), Iuliu (voce, chitară)

Index 66: Sisi (bas), Dan (chitară, voce), Iuliu (voce, chitară)

După debutul în fața tineretului din Cluj, formația este din ce în ce mai solicitată la diferite serate de dansuri, întruniri tovărăşeşti, baluri şi revelioane organizate de studenţimea Clujului. La un moment dat Index 66 rămâne fără chitarist astfel că băieții pornesc în căutarea unui înlocuitor. Il găsesc pe Iuliu Merca, proaspăt absolvent al Şcolii Tehnice de Pielărie și Încălţăminte.

Szilasi Sisi Lajos: „Când l-am luat în trupă pe Gyula, (așa era poreclit Iuliu Merca) acesta era foarte entuziasmat, nu ştia multe acorduri la chitară, dar avea o voce plăcută. Primele săptămâni a cântat cu noi pe o chitară împrumutată de la Clubul Politehnicii, şi ca amplificator folosea un radio Popular pe care în fiecare seară îl aducea de acasă. Era mereu vesel, bine dispus, prietenos cu toată lumea şi avea o dispoziţie radiantă, contagioasă. În scurt timp a devenit preferatul trupei, si preferatul audienţei noastre.”

Semnal M

In 1969 Index 66 se destramă odată cu repartiția obligatorie a studenților după absolvire. Merca își găsește repede loc în formația Chromatic Group (1969, 1970) unde cântă alături de Sorin Tudoran. „Erau un super-grup, cum n-a mai apărut în ţară. N-am ştiut ce aveam în mână.” își amintește artistul într-un interviu din 1993. Cu Chromatic Merca a câștigat marele premiu la Festivalul Studențesc la București în 1969. Acumulând ceva experiență, Iuliu Merca este cooptat apoi în trupa Mondial, însă visul său de a da naștere unei trupe încă mocnea în expectativă.

Povestea Semnal M a început în toamna anului 1976, când, după un sezon estival la Venus, drumul lui Iuliu Merca se intersectează cu cel al lui Ştefan Boldijar. “Iuliu cânta la «Aladin» cu Mondial, iar eu la «Razelm» cu nişte băieţi din Cluj. Contractele noastre s-au încheiat, iar noi mai stăteam câteva zile să ne odihnim, când a apărut Mimi Găzdac, bateristul trupei Vilmanyi, că a rămas fără formaţie şi mai erau turişti nemţi încă vreo două săptămâni la «Scoica», în Jupiter, şi ce ar fi dacă am cânta împreună? Zis şi făcut, am stat până la sfârşitul sezonului şi în acest răstimp am stabilit cu Iuliu că el se întoarce la Cluj anul următor şi facem o trupă «made in Transilvania»” povestește Boldijar.

semnal-m

Repetiţiile s-au ținut la început în bucătăria lui Iuliu şi când s-a făcut mai cald băieții s-au instalat într-o magazie din curte. Cum au ajuns la acest nume? După opt ore de căutări, la un moment dat la radio s-a anunţat: “La al şaselea semnal va fi ora exactă…” Atunci s-au decis la Semnal. Ulterior s-a adăugat litera M, aşa că nu mai aveau cum să ajungă la conflicte de genul celor de la Compact.

Prima ieşire în lume cu numele de Semnal M s-a produs pe 1 iunie 1977. Era la Studioul Radio Cluj, într-un concert. A fost doar începutul. Începutul unei aventuri frumoase, a unei călătorii muzicale care pentru Iuliu Merca a însemnat tot restul vieții sale. Cu formația sa de suflet, Iuliu Merca a obținut titluri precum ”cel mai bun vocalist”, ”cel mai bun chitarist”, ”cel mai bun basist” sau ”cel mai bun compozitor”, a editat albume nemuritoare care s-au vândut în zeci de mii de exemplare, un adevărat record pentru industria românească de profil: Trenul cursă de persoane Apahida – Cluj-Napoca (1979), Cântece transilvane (1982), Planeta visurilor noastre (1983), Povești la gura sobei (1996) ca să amintim doar câteva dintre ele.

Au urmat concerte, spectacole și turnee în țară dar și în străinătate (URSS, Iugoslavia), cele mai multe pe litoral. Semnal M a însemnat de-a lungul a peste 30 de ani de activitate o adevărată academie de muzicanți prin care s-au perindat alături de Iuliu Merca, Ştefan Boldijar și Francisc Salamon, artiști ca Liviu Hrişcu, Ioan “Ică” Moca, Fane Nagy, Cristi Pârvu, Iuliu Ţoca, Tavi Popovici, George Ciolac, Ştefan Florin, Dumitru “Teaca” Căpuşean și mulți alții. Deasupra tuturor, prin natura sa artistică, prin stilul său unic, talentat și original atât ca interpret dar și în calitate de compozitor, s-a ridicat mereu spiritul lui Iuliu Merca, fără de care muzica românească nu ar fi fost la fel.

Revelion 1983 - Restaurantul Siemens din Mangalia

Revelion 1983 – Restaurantul Siemens din Mangalia

Ultimele zile din viața lui Iuliu Merca

Fane Nagy

Fane Nagy

Fane Nagy, baterist al grupului Semnal M a fost cel care i-a fost alături artistului în ultimele sale clipe de viață. Iată povestea lui:

24 IULIE 1999

„…noi ne-am întors la Costinești de la Zilele Sibiului. Acolo ne-am întâlnit cu fiica lui Iuliu, care a venit de la Cluj. Iulia venea mereu cu noi la mare în vacanţa de vară.

Iuliu era deja tare obosit. În ultimele concerte făcea deja vocea a doua la câteva piese şi trebuia să stea jos.

25 IULIE 1999

Noi cântam la Costineşti, am avut un contract foarte bun, cântam trei zile pe săptămână pe scena mică, şi un concert pe săptămână pe scena mare la Admiral … Ionescu de la Direcţia 5 era atunci implicat în organizare, şi avea sprijinul de la Golden Brau, care ne-au invitat, iar noi eram cazaţi la Vilele Admiral. Am ajuns dimineaţă la Costineşti, iar Iuliu mi-a zis că ne roagă să cântăm două – trei zile fără el, pentru că era epuizat şi mi-a zis să nu chem nici un medic. Mă consider responsabil, dar el nu vrea să vadă nici un medic pentru că o să îşi revină, o să se facă bine, doar că acuma se simte foarte obosit. Iulia dormea cu el în cameră. Eu i-am zis să-l urmărească, să-l îngrijească. Artiştii mari au anumite fobii. El avea fobia medicilor. Eu aveam fobia stomatologilor. …Aveam 19 ani şi discutam cu o fată care credeam că e de la Medicină, şi când am aflat că e la Stomatologie, am rupt-o cu ea.

26 IULIE 1999

A doua zi, Iulia îmi spune că tatălui ei i se tot umflă piciorul şi că trebuie să facem ceva. Am luat alifii de la farmacie…

27 IULIE 1999

… şi a treia zi dimineaţă, Iulia vine şi spune „Fane, e foarte urât, piciorul este foarte umflat şi nu elimină apă deloc.”Atunci am zis, Iulia, facem o strategie. Eu mă duc după doctor, pe mine, dacă ştie că eu am adus doctorul, se supără rău de tot. Eu nu intru înăuntru, şi spui că tu ai chemat medicul.
A venit doctorul, şi a constatat că deja avusese un preinfarct şi îi spune lui Iuliu Merca că trebuie să vină cu el la Constanţa să-l interneze. Salvarea, o Dacie veche, aştepta afară…

… „cine merge? Să meargă Fane, că el a chemat doctorul!”

Vine şoferul şi-l întreabă pe Iuliu dacă dorește să aducă targa. Iuliu Merca răspunde, nu, nu, că vin eu. Eram cazaţi la parter.

Atunci a întrebat şoferul, că era cald afară, că erau 38 de grade, şi întreabă: „dl. Iuliu, staţi lângă mine pe scaun?” Iuliu Merca răspunde, „nu, vreau să stau întins, că mă doare pieptul” şi se întinde şi îmi spune să mă aşez pe locul din spate, lângă targă. Acolo m-am pus, am stat, şi-i ţineam mâna. Eram la câţiva centimetri de capul lui. Totul era bine, în faţă stătea şoferul. De la Admiral, trebuia să iasă pe alei secundare pentru că nu era altă modalitate de a ieşi la drumul naţional. La 5 minute, după ce am ajuns aproape de drumul naţional, Iuliu Merca deja nu mai avea aer. Ziceam la medic, că se îneacă, că nu are aer! Repede, am oprit, că ne aflam chiar lângă Circă, am luat targa, eu ţineam de capătul de la cap, şoferul şi medicul au apucat targa de capătul de la picioare, şi am coborât repede să-l ducem la Punctul medical. Acolo medicii ne-au spus să ieşim, să facem aer. Au făcut puţină ventilaţie şi au încercat să-l resusciteze cu oxigen. Când i-au pus tubul de oxigen a sărit nu ştiu ce de la el şi s-a stricat. Ceva la tub a explodat, a sunat ca un pistol. A fost ca şi cum Dumnezeu ar fi spus: „Am spus că aici e gata, gata!”

Aşa s-a dus.

Eu îl ţineam de mână. M-am uitat la el, şi aveam impresia că i se scurtează privirea. La un moment dat, cum stăteam aproape de el, parcă se uita la ceva între noi. A fost o senzaţie groaznică. Atunci aşa am socotit că este cea mai mare pedeapsă să îţi vezi unul dintre cei mai buni prieteni cum se stinge, dar după aceea am înţeles şi mai bine adevărul pur: ce cinste mi-a făcut Dumezeu ca acest om care pe undeva mi-a marcat destinul şi toată viaţa, să îşi petreacă ultimele secunde din viaţă lângă mine. Este o onoare mare.

Durerea însă a fost mare. Unul din primele lucruri care mi le-am spus a fost că mai bine aş fi murit eu.

Nimeni nu a crezut că Iuliu s-a stins, nimeni! Florin Ştefan venea de la plajă, era în slip. Când i-am spus că a murit Iuliu Merca, a urlat! „Nu. Nu. Nu. Nu-i adevărat. Mă minţi, nu-i adevărat.” A fost groaznic.”

Plângeţi, a murit Iuliu Merca

Vestea morții neașteptate a îndrăgitului muzician a zdruncinat din temelii lumea românească. Dispariția lui Iuliu Merca a priciunuit multă durere și costernare în rândurile celor care l-au cunoscut, care l-au iubit, care i-au fost alături. Ben Cucu, prieten bun cu Merca, tehnician Semnal M spune: ”A fost foarte trist şi veştile acestea vin ca bombardamentele din timpul războiului, fără să te anunţe, fără să-ţi spună nimic. A fost trist, dureros să pierzi un prieten, care a fost mai ceva ca un frate la toţi. Atunci nu mai eram cu formaţia. În 1997 am avut un necaz cu mama mea şi trebuia operată la Bucureşti, unde am şi rămas după aceea. În perioada în care s-a întâmplat, ca niciodată, nu m-am uitat la televizor. Eram cu mama. A venit un vecin şi ne-a zis: măi vecine, a murit unul din Cluj … era cântăreţ … am aprins televizorul, m-am uitat la ştiri, şi am văzut că povesteau despre Iuliu Merca. Am sunat la nevasta lui, pe Doamna Paula. Mi-a confirmat că totul este adevărat, că Iuliu Merca este în Costineşti şi că a doua zi îl aduce la Cluj. M-am dus la Cluj, la familia lui, să o ajut.

Trebuia să meargă cineva cu actele la mare ca să se elibereze certificatul de deces de la organele de ordine din comuna Tuzla, de care aparţine Costineştiul. M-am dus cu Iulia la mare. Nu am plâns. Am înercat să fiu tare, cu toate că pentru mine a fost ca un frate mai mare.”

În tabără, studenţii au cusut patru cearceafuri şi le-au întins ca un banner mare, pe care au scris: „Plângeţi, a murit Iuliu Merca”.

Iulia Merca: „Toţi am avut un noroc extraordinar cu Fane Nagy, care este singurul care a reuşit să se mobilizeze, din toată trupa şi a început să adune toate lucrurile, să se ocupe de una şi de alta, de toate treburile care trebuiau făcute. A fost cumplit. Toţi eram şocaţi. Istvan Boldijar a dispărut, nu îl putea găsi nimeni. Colegii de trupă nu s-au putut aduna decât seara târziu. Trebuia să urce formaţia pe scenă şi să cânte. Atunci a fost un moment fantastic. Doar atunci am început să îmi dau seama ce a însemnat Iuliu Merca pentru românii din ţara asta. Pentru mine până atunci era TATA şi punct. Nu am stat niciodată să mă gândesc ce făcea de fapt tata, deoarece era tot timpul lângă mine. M-am trezit seara pe plaja arhi-plină de lume, Semnaliştii au urcat pe scenă … şi veniseră foarte mulţi artişti, aflaţi pe Litoral, în seara respectivă la Costineşti, să vadă concertul. Nu mi-a venit să cred când am văzut că toată plaja, toţi plângeau. Am văzut o plajă imensă, arhi-plină de oameni pe care nu-i cunoşteam, care plângea. Nu mi-.a venit să cred. Atunci am stat şi m-am gândit „vai de mine. Vai, ce om a fost tata.” Pentru mine a fost mereu doar tata.”

Francisc Salamon: „Probabil că pe mine mă protejează cineva din când în când, privind aceste probleme, că nici nu am fost acasă când a murit Iuliu Merca. În 1999 am cântat pe un vapor, am fost în Grecia. M-au chemat nişte cunoştinţe; se cântă greu pe un vapor. Eu am făcut liceul de muzică; trebuie să cunoşti multă muzică, pentru că zilnic se schimbă programul. Într-o zi ai program american, apoi, trebuie program grecesc, program latino, şamd. Dacă nu cunoşti boabe (adică, dacă nu cunoşti notele), e destul de greu. Dacă nu le cunoşti aşa bine, eşti dat afară şi te trimite acasă.

Astfel, am fost sunat şi în trei zile a trebuit să fiu acolo… cu cărat tobele pe autocar, bagajele la Sofia, de acolo la Uşadaşi în Turcia, că Grecia era în spaţiul  Schengen. Nu puteam să urc pe vapor decât într-un port din Turcia, unde puteam călători liber în acei ani. Trei luni am lucrat acolo la negru. Imaginează-ţi trei luni pe vapor cu atâta apă …şi am prins şi furtuni … a fost o experienţă bună. Dar, i-am şi zis mamei şi prietenei mele la întoarcere că de acum încolo nu vreau să văd apă nici în vană… (haha)

Acolo m-a sunat mama… de fapt eu sunam acasă zilnic… A fost o experienţă bună şi în sens de obişnuinţa cu singurătatea. Mama a sunat şi mi-a zis să stau jos, că trebuie să-mi spună ceva. Telefoanele pe vas în Grecia şi Turcia sunt cu masă şi cu scaun. Îţi oferă şi hârtie, creion … şi mi-a zis că e vorba de Iuliu. … „- care Iuliu” … păi Iuliu … atunci am capsat, că pentru mama era numai un singur Iuliu. Era ca şi băiatul ei. Era un băiat foarte bun, fin, deştept, isteţ, extraordinar de manierat. Era un tip deosebit. Atunci mi-a spus exact ce s-a întâmplat şi atunci am căzut în scaun. Bineînţeles, întrebam, dar cum? Dar cum? După aceea am aflat mai multe rele decât lucruri bune… ”

Serviciile religioase și înmormântarea lui Iuliu Merca s-au desfășurat într-un cadru restrâns în Cluj-Napoca după care  solistul a fost înmormântat în Cimitirul Mănăștur, pe dealul spre Zorilor.

inmormantare iuliu merca 1

Avea Iuliu Merca o vorbă pentru Ştefan Boldijar, îi repeta mereu: „Bă, în faţă sunt doar eu şi tu şi în spate pot fi toţi tractorişti, şi tot Semnal sună.” Acesta era stilul de a îl încuraja pe Boldijar să dea tot ce putea din el la concerte.

Avea Iuliu Merca o vorbă pentru Ştefan Boldijar, îi repeta mereu: „Bă, în faţă sunt doar eu şi tu şi în spate pot fi toţi tractorişti, şi tot Semnal sună.” Acesta era stilul de a îl încuraja pe Boldijar să dea tot ce putea din el la concerte.

 

După înmormântare, copleşiţi de durere, colegii din Semnal M se confruntă cu o perioadă grea şi confuză, lucru normal, fiindcă au pierdut omul de bază al grupului. Se ia hotărârea de a continua activitatea grupului, fiind singura modalitate de a păstra vie memoria celui care a fost Iuliu Merca.

hqdefault

Concert „In memoriam”

Anul următor, la data de 17 februarie 2000, Iuliu Merca a fost omagiat la Cluj într-un concert senzaţional, în faţa a 5.000 de spectatori, care au umplut la refuz Sala Sporturilor “Horia Demian”. 20 de trupe au susţinut un concert-maraton de nouă ore, până după ora 2:00 noaptea. Foarte mulţi artişti renumiţi au venit la Cluj şi au cântat fără nici o pretenţie materială: Adrian Berinde, A.G. Weinberger, Blue Spirits, Compact, Cargo, Cătălin Condurache & Shabah, Desperado, Direcţia 5, In Extenso, Iris, Laura Stoica, Nightlosers, Parlament, Pasărea Colibri, Riff, Sarmalele Reci, Transexpress, Un alt început, Vama Veche.

Spectatorii, în majoritate tineri care nici nu erau născuţi cînd Merca şi Semnal M “scoteau” hituri pe bandă rulantă, au reacţionat exemplar la cele întâmplate pe scenă. Indiferent dacă se cânta rock, blues, country sau pop, ei cântau împreună cu artiştii sau încurajau formaţiile aflate la început de drum. Momentul culminant a fost recitalul Semnal M, iar când din boxe a răsunat vocea lui Merca şi faimosul său “Atenţiunie, atenţiunie, astă-sară, la căminul coltoral, mare bal, mare”, sala a luat foc, “Bal la Apahida”, “La fereastra ta”, “Spune-mi cine eşti” fiind cântate, cap-coadă, de o sală întreagă.

Doi ani mai târziu, în 2002, o stradă din cartierul clujean Europa a căpătat numele liderului “Semnal M“.

La mormântul lui Iuliu

mormant-iuliu-merca-2Francisc Schatzi Salamon (care a decedat la 18 iulie 2014) își vizita din când în când prietenul: „Ca să ajungi la mormântul lui Gyula trebuie să urci un pic după Capelă. Ben Cucu („Ben” că aşa îl ştie toată lumea), el era cu sculele (sunetul, luminile, scena), este un tip deosebit, extrem de loial. El merge şi aranjează mormântul non-stop şi nu mă sună, pentru că ce rost are să vorbim la telefon? Dar, îmi trimite sms: „no, acuma i-am dat”. Merge de fiecare dată cu o sticlă de vodcă şi toarnă un pic peste mormânt. Iar eu, de fiecare dată când merg la mormânt, iau o ţigară, rup o crenguţă, aşez ţigara în crenguţa aia mică şi cât stau, se fumează singură. La plecare zic „No, bună a fost? No, bine. Servus, dragă.”

 

IULIU MERCA
DATA ŞI LOCUL NAŞTERII: 26 ianuarie 1948, Vlădeasa, Cluj
DATA ŞI LOCUL MORȚII: 27 iulie 1999 / 51 ani, Costinești
CAUZA DECESULUI: insuficiență cardiacă și respiratorie
A FOST: compozitor, chitarist, basist si vocalist

 

surse: Iulian Ignat (Formula As), czb.ro, andreipartos.ro, semnal-m.ro, foto Dorel Demetrescu

 

Un gând despre “Iuliu Merca – Dumnezeu ar fi spus „Gata!”

  1. Pingback: Teo Peter, un zbor de artist frânt intr-o tragedie rutieră | RIPVIP.wordpress.com - Moartea Celebritatilor

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s