Doina și Ion Aldea Teodorovici – două inimi gemene, spre cer

Doina_și_Ion_Aldea_Teodorovici„O, dragii mei, aţi devenit o veste
La telefonul aşteptării mele
Şi-aud că nici o şansă nu mai este,
Că aţi murit azi noapte pe şosele”
(„Moartea prietenilor”, Adrian Păunescu)


locatia mortii

    În noaptea de 29/30 octombrie 1992 , la orele 2.15, mașina în care se deplasau Doina și Ion Aldea Teodorovici spre Chișinău a intrat într-un copac în apropierea localității Coșereni, la 49 de kilometri de București. În mașină se aflau patru persoane. Șoferul și însoțitorul au scăpat fără nici o zgârietură în timp ce Ion și Doina, aflați pe bancheta din spate, au fost striviți între greutatea mașinii și copacul de pe marginea drumului de care mașina, în mod bizar s-a izbit rotindu-se pe șosea. Moartea celor doi a fost percepută la data respectivă ca o tragedie națională. Cu toate acestea, autoritățile au investigat cazul fugitiv, catalogându-l drept un nefericit accident, în ciuda faptului că mai multe indicii duceau către crimă.

Drumul european E60, kilometrul 49. Aici au murit Doina și Ion Aldea Teodorovici

Drumul național DN2, kilometrul 49. Aici au murit Doina și Ion Aldea Teodorovici

Două vieţi şi-o singură iubire

Soții Teodorovici au militat cu înflăcărare pentru unirea Basarabiei cu România. Dacă astăzi se învaţă în limba română şi dacă alfabetul latin a fost reintrodus în Basarabia este în parte meritul lor. Doina și Ion Aldea Teodorovici au fost cei care l-au cântat pe Eminescu (domnul Eminescu – cum îl numeau ei) şi astfel l-au reintrodus în cultura basarabeană ca pe o comoară pierdută şi regăsită. Glasul celor doi, care reuşise să-i anime atât de mult pe românii basarabeni a trebuit să fie curmat…

Ion Aldea Teodorovici şi-a dedicat viaţa şi activitatea unui ideal înălţător: păstrarea spiritualităţii româneşti într-un spaţiu geografic neprielnic şi într-un climat ideologic şi politic ostil dezideratului său. S-a născut la 7 aprilie 1954, în Leova, Republica Moldova. Înclinaţia către muzică, manifestată de timpuriu, i-a fost cultivată de părinţi (tatăl – profesor de muzică, mama – medic). Studiază pianul şi vioara, dar înainte de absolvirea Conservatorului debutează cu creații proprii. Are o activitate foarte prodigioasă. Compune muzică simfonică, sute de cântece de estradă şi pentru copii, semnează coloanele sonore a peste 16 lung-metraje şi 319 spectacole ale Teatrului Dramatic din Chişinău.
4Colaborarea cu poeţii Grigore Vieru, Adrian Păunescu şi Dumitru Matcovschi este îndelungată şi fructuoasă. Turneele efectuate în Moldova și România, dar și în alte țări cum ar fi Cipru, America, Finlanda, Germania i-au adus recunoaşterea pe plan internaţional, materializată prin numeroase premii. La Festivalul Internaţional “Cerbul de Aur” a participat la secţia “debut discografic” cu emoţionanta compoziţie proprie “Eminescu”, pe versurile lui Grigore Vieru.

Ion a cunoscut-o pe Doina la o îngheţată în faţa Catedralei din Chișinău. Ion era cu Petru Mălai, iar Doina – cu Victoria Ciornei. Rafinamentul Doinei, frumuseţea şi eleganţa distinctă l-au frapat din primele clipe pe Ion. După ce s-au căsătorit in 1981, au celebrat în fiecare an ziua întâlnirii lor. Îşi cumpărau câte o îngheţată şi o savurau pe o bancă din parcul central.

Doina Teodorovici era profesoară de literatură universală, dansatoare şi solistă vocală. Din 1981 va fi nedespărțită de soțul ei, Ion, atât în viață, cât și pe scenă. Talentul său multilateral, vocea caldă și răscolitoare, frumusețea unică, civismul fierbinte, curajul au impus-o încă de la debut ca pe una din cele mai îndrăgite artiste atât în Romania cât și în Republica Moldova.

Seara de joi, 29 octombrie 1992

Andrei Păunescu, fiul regretatului poet Adrian Păunescu – bun prieten cu soții Teodorovici – a fost cel care le-a spus un ultim rămas bun Doinei şi lui Ion în noaptea ce avea să le aducă moartea.

Andrei Păunescu este cel care a fotografiat-o pentru ultima dată pe Doina Aldea Teodorovici, în ziua de 25 octombrie 1992, cu patru zile înainte ca ea să moară. Poza e făcută intr-o parcare în drum spre Târgu Jiu.

Andrei Păunescu este cel care a fotografiat-o pentru ultima dată pe Doina Aldea Teodorovici, în ziua de 25 octombrie 1992, cu patru zile înainte ca ea să moară. Poza e făcută intr-o parcare în drum spre Târgu Jiu.

Andrei Păunescu: „In acea seară, Ion și Doina se aflau în casa în care locuiam pe atunci cu tatăl meu din București. Ne uitasem toată seara la televizor, fusese prima ședință a Parlamentului din 1992, când Ion a primit telefonul prin care era chemat cu treburi la Chișinău. Atunci Doina, într-o sumbră premoniție, a refuzat să plece la drum spunând speriată că va muri. Incercările sale de a-și îndupleca soțul să amâne plecarea au fost zadarnice.”

Ion și Doina aveau mai multe proiecte printre care și deschiderea la București a Teatrului Unirea. Planul lor părea să prindă contur mai ales că erau destule persoane care îi susţineau și îi încurajau. De aici acest dute-vino continuu, acest zbucium, mereu pe drumuri, Bucureşti – Chişinău, Chişinău – Bucureşti. Ultima plecare spre casă avea să fie cumplită.
In miez de noapte soții Teodorovici pleacă spre moarte.

…………..

Accidentul a avut loc în jurul orei 2:15. Inainte de intrarea în localitatea Coșereni, pe drumul național DN2, într-o curbă de periculozitate medie, autoturismul marca Opel 0905 MBC, condus de Vasilii Koudalb (38 de ani) se izbește cu spatele într-unul din plopii de pe marginea drumului, după ce intrase într-un viraj de 180 de grade. Acul kilometrajului se blochează la 140 km/h. Șoferul Vasilii Koudalb și cetățeanul ucrainean aflat în dreapta sa, Alexandr Chakaunov de 33 de ani scapă cu viață. Ion Aldea Teodorovici (38 de ani) moare pe loc. In jurul orelor 2:30, o autosanitară ajunsă la fața locului o preia pe Doina Aldea Teodorovici care se afla în comă.

accident teodorovici rip

Salvarea se îndreaptă cu toată viteza spre București. Pe drum, Doina își recapătă pentru moment cunoștința. Strigă de câteva ori „Au, mă doare tot corpul” după care adoarme pentru totdeauna. Sufletul părăsește trupul îndurerat la doar  33 de ani. Salvarea se afla în apropierea Spitalului Floreasca.

Corpul neînsuflețit a lui Ion Aldea Teodorovici, a fost recuperat cu mare greutate. A fost nevoie ca poliția să taie cu flacăra autogenă automobilul distrus. Abia la ora 7,00 trupul marelui artist basarabean a fost despărțit de fierul care îl ținea prizonier. Andrei Păunescu: „Ion a rămas multe ore la locul accidentului pentru că la acea vreme nu existau scule de descarcerare performante și nici mașini de intervenție. După ce cadavrul a fost recuperat, l-au pus într-un covor și l-au adus la București în camioneta de ziare a revistei noastre „Totuși Iubirea”.

Cei doi au lăsat în urmă un băieţel, Cristofor care la acea vreme avea 11 ani. Cristofor a fost crescut de mama Doinei, Eugenia Marin. Se spune chiar că la acea dată Doina era însărcinată și aștepta o fetiță.

Accident sau Crimă?

Astăzi cei apropiaţi cuplului Teodorovici evită să răspundă la întrebarea: accident sau crimă? Mulţi spun că au dovezi dar nimeni nu le scoate la suprafaţă. Totuşi nu putem ignora unele amănunte care la vremea respectivă au fost făcute publice. De exemplu faptul că ceilalţi doi pasageri ai maşinii au scăpat teferi. Şoferul nu a fost condamnat iar celălalt pasager a dispărut fără urmă. Europa liberă a difuzat o ştire chiar în noaptea în care cei doi au murit, ştire în care se vorbea despre apariţia pe sosea a unei maşini blindate care ar fi provocat accidentul.

Scriitorul Grigore Vieru, prieten apropiat al soţilor Teodorovici a declarat că avea la cunoştinţă faptul că cei doi primeau telefoane şi scrisori în care erau ameninţaţi cu moartea. „Mi-au arătat și niște scrisori cu un conținut amenințător. Sunt lucruri care mă fac să cred că accidentul a fost unul gândit din timp, dar nu pot afirma.” a completat poetul.

Supozițiile martorilor sunt de asemenea demne de interes: unul dintre ei a declarat că lovitura dată a fost antrenată timp de șase luni la poligon, fapt ce explică de ce au decedat pasagerii din spate. Un alt martor, care era în trecere cu mașina, spune că în pofida a tot ce s-a spus şi s-a scris în presă, în partea dreaptă a automobilului accidentat erau două găuri de glonţ.

O comisie interguvernamentală a fost creată în Republica Moldova pentru a studia cazul, însă la scurt timp activitatea acesteia a fost sistată. Eugenia Marin, mama Doinei:  „Când am declarat, într–un cerc restrâns, că voi depune o cerere pentru ca dosarul să fie reactivat, seara am şi fost telefonată de o persoană necunoscută şi ameninţată. «Să nu uiţi că ai copil», mi–a spus vocea şi eu, cum am rămas numai cu Cristi, am renunţat…”.

Ion Ungureanu, ministrul Culturii al Republicii Moldova la acea vreme e la fel de sceptic: „Îmi amintesc că veneam din România în ziua în care s-a produs accidentul. Eram împreună cu Mihai Cimpoi. Am oprit mașina și nu ne puteam veni în fire. Imediat, mi-am amintit cum m-am despărțit de ei. Veniseră să-mi solicite sprijinul la realizarea unui videoclip. N-am demarat nici o anchetă. Ne-am limitat la versiunea oficială a părții române – că moartea a survenit în urma unui accident rutier. Era perioada de ascensiune a renașterii naționale, nici nu bănuiam că puteau fi puse la cale atacuri atât de tragice. Abia mai târziu am înțeles că lucrurile nu stau chiar așa, după cum ne sunt prezentate. Mai târziu mi-a părut ciudat și faptul că șoferul a rămas în viață. Nu mă pot însă pronunța vis-a-vis de faptul dacă a fost crimă sau accident. Pot să vă spun că sculptorul Mihai Prepelită a declarat odată că are dovezi sigure că a existat o comandă de lichidare a Doinei și a lui Ion”.

Răni îngemănate, lacrimi pe obraji

Înmormântarea lui Ion și Doina Aldea Teodorovici a avut loc la 3 noiembrie 1992 la Cimitirul Central Ortodox din Chișinău. O asemenea mulțime n-a mai fost adunată de la proclamarea independenței.

inmormantare_ion_si_doina

Ziarul „Moldova Suverană”, 5 noiembrie 1992: „Marți, 3 noiembrie, întreaga Republică Moldova și-a luat rămas bun de la Doina și Ion Aldea Teodorovici care, în scurta lor viață pământească, au devenit un simbol al cântecului de libertate și a celor mai sacre aspirații ale românilor din stânga Prutului.

inmormantare doiana ion aldea teodoroviciLa ora 10.30, spre Opera Națională din Chișinău, în a cărei incintă au fost așezate sicriile, se revarsă mulțime de lume pentru ultima întâlnire cu renumiții și îndrăgiții artiști. La 12.30 sicriile sunt scoase și purtate prin marea de oameni. Înregistrate pe bandă magnetică răsună vocile Doinei și a lui Ion Aldea Teodorovici. In acordurile  cântecului „Suveranitate”, sicriile marilor artiști sunt purtate pe umeri spre Cimitirul Central din strada Armenească. Cei doi neîntrecuți cântăreți, Doina și Ion, nedespărțiți în moarte ca și în viață, au rămas să-și doarmă somnul de veci alături, lângă biserica vechiului cimitir al Chișinăului.

Realizatoarea Silvia Hodorogea: „Prin cântecele lor au reaprins în sufletele noastre cele mai sfinte idealuri, credinţa, iubirea. Au fost primii care au cântat imnuri deosebite, au cântat revenirea acasă a grafiei latine, revenirea tricolorului, a limbii române, chiar şi cântecele lor de dragoste erau de o frumuseţe şi de o candoare… Erau trăite, pentru că erau îndrăgostiţi de viaţă, de unul, de altul, de băiatul lor, Cristofor.”

”Doina şi Ion, devenite legendare, s-au topit în suferinţele acestui pămînt, iar noi, la rîndul nostru, ne vedem şi mai clar propria fiinţă rănită în oglinda neasămuitului lor har. Artistul nu poate inventa bucuriile, nici durerile poporului său. Asta au înţeles-o Doina şi Ion. Ei n-au inventat nimic, ei, pur şi simplu, au ars în cîntecul lor.”
(Grigore Vieru, poet)

Mormântul celor care-au fost Doina și Ion Aldea Teodorovici se află în Cimitirul Central din Chișinău.

Mormântul celor care-au fost Doina și Ion Aldea Teodorovici se află în Cimitirul Central din Chișinău.

Dragu-mii a te cânta,
Scrisule venit din stele.
Orice literă a ta
Ca pe ochii maicii mele
Dornic o sărut.

Bucură-te, scris latin,
Că pe valea dulce-amară
N-ai venit ca un străin,
Ai venit la tine-n ţară
Şi la fraţii tăi.

Răsai, răsai, răsai
Ca grâul cel verde,
Ca lacrima
Răsai, răsai, răsai
Şi nu te mai pierde,
Iubirea mea.

Mere purpurii pe ram,
Văi cu spic de aur pline.
Totuşi ce săraci eram
Neavându-te pe tine,
Scrisule cel scump.

Bucură-te, scris latin,
Că pe valea dulce-amară
N-ai venit ca un străin,
Ai venit la tine-n ţară
Şi la fraţii tăi.

Răsai, răsai, răsai
Ca grâul cel verde,
Ca lacrima
Răsai, răsai, răsai
Şi nu te mai pierde,
Iubirea mea.

Grigore Vieru

Monumentul Doina și Ion Aldea Teodorovici din Chișinău

Monumentul Doina și Ion Aldea Teodorovici din Chișinău

DOINA ȘI ION ALDEA TEODOROVICI
DATA ŞI LOCUL NAŞTERII, DOINA: 15 noiembrie 1958, Chișinău, RSS Moldovenească
DATA ŞI LOCUL NAȘTERII, ION:
7 aprilie 1954, Leova, Republica Moldova
DATA ȘI LOCUL MORȚII:
30 octombrie 1992, Coșereni, România
CAUZA DECESULUI:
accident de mașină
AU FOST:
cântăreți, compozitori

 

surse: miscarea.net, ecran magazin, ziarul de gardă chișinău, jurnalul.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s