Florian Pittiș – Sfârșitul nu-i aici

Florian Pittis„N-am chef să spun nici în glumă că începutul s-a sfârşit.”


    locatia mortii

Boala l-a doborât pe Florian Pittiș. Partea pământească a celui care a fost simbolul şi purtătorul de cuvânt al muzicii tinere s-a intors in pământ, de unde a venit.  Artistul s-a stins, duminică 5 august , după-amiaza la ora 15:15 la Institutul Oncologic Fundeni, unde era internat. Starea lui s-a agravat de la o zi la alta, iar cancerul de prostată de care suferea s-a transformat în metastaze multiple. Florian Pittiș fusese internat pe 30 iulie de urgență la Institutul Oncologic Fundeni, dupa ce cu o saptamână înainte facuse tot aici un set de analize.

Institutul Oncologic Fundeni

Institutul Oncologic Fundeni

Cu numai două zile inainte să se ducă dintre noi, la data de 2 august, artistul a scris o notă prin care cerea medicilor care l-au ingrijit să respecte intimitatea suferinţei sale. „Subsemnatul Florian Pittiş declar prin prezenta şi pe propria răspundere că nu doresc sub nici un motiv ca nici un aspect al bolii mele pentru care sunt internat să fie comunicat presei sau persoanelor neautorizate de mine. Mulţumesc pe această cale intregului presonal medical al spitalului in care mă aflu internat pentru modul exemplar in care mi-au apărat şi imi apără dreptul la intimitate şi pentru ingrijirea pe care mi-o acordă. Cu tot respectul, Florian Pittiş”.

Conform medicilor, Florian Pittis a fost diagnosticat cu cancer la prostata, in urma cu peste un an de zile, „puțin prea târziu„, iar starea acestuia s-a agravat cu o lună în urmă – o lună și jumătate. In ultimele zile, Florian Pittis a fost „curajos” și a arătat „mult umor și foarte multă demnitate„, au mai precizat reprezentanții Institutului Oncologic Fundeni. Doctorul Mădălina Drăgănescu, cea care l-a supravegheat pe Pittiș în perioada în care a fost internat, a precizat că fostul muzician a stat într-o rezervă până duminică dimineața, când a fost mutat la secția de Terapie Intensivă. In ultimele momente de luciditate a cerut să fie impărtașit de un preot.

Destin de artist

Poate de-aceea m-a „aruncat” mama, Ana Pitiș pe scenă, când aveam vreo… 4 ani. Da, da, am apărut pe scenă în spectacolul „Congresul puştilor” de Saşa Georgescu şi I. Avian. Partenerii mei au fost, ţin minte, Flavia Buref, Alexandru Lulescu, Ileana Cotrubaş. Eu jucam rolul „Ciuculeţ”. Asta se întâmpla în 1947. Rolul meu era de fapt un monolog, în care povesteam că aveam un câine bolnav şi prietenii mei nu veneau să-l vadă. Eram supărat foc, dădeam din picior şi oftam de zor…” spunea Pittiș.

Florian Pittiș a fost actor al Teatrului Bulandra, jucând în anii de glorie ai acestui teatru în mari montări în regia lui Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, Andrei Serban sau Alexandru Tocilescu. Puțini știu că deținătorul celei mai frumoase voci românești a ratat în primul an admiterea la IATC, pentru că era rârâit. In anul următor a luat lecții intensive de dicție și s-a angajat ca electrician la Teatrul Bulandra, timp în care a urmărit toate spectacolele, seară de seară, și toate repetițiile. Recordul de vizionare a fost la spectacolul „Cum vă place“, pe care l-a vazut de 236 de ori. Pittiș a afirmat ca „norocul“ lui a fost Liviu Ciulei, care i-a propus, într-o seară, să înlocuiască un actor, iar mai târziu, când regizorul a devenit director la Bulandra, l-a și angajat.

Un rebel care a iubit viaţa prin ce a gândit, prin ce a făptuit, prin ce a dăruit…

Infocat iubitor de muzica rock, Pittiș a avut o activitate prodigioasă și in acest domeniu. A cântat mai întâi alături de Anda Călugăreanu și Dan Tufaru, iar mai târziu, la Cenaclul Flacăra. In 1992 s-a alăturat grupului Pasărea Colibri impreună cu care a înregistrat câteva albume.

A semnat cronici muzicale în diverse publicații, iar după căderea regimului comunist a devenit directorul Canalului Tineret al Radiodifuziunii Române, transformat ulterior în Radio3net.ro, ce emite exclusiv pe Internet. „Îl consider cel mai bun lucru pe care l-am făcut în viața mea.”  spunea Pittiș despre acest radiou.

Irina Iana Baltă (Radio3net):  „Radioul a fost copilul de suflet al lui Pittiş. Ne spunea că aproape se bucură că n-a avut copii, pentru că se putea dedica in totalitate acestui proiect. Tot timpul în spital ne intreba cum merg lucrurile, iar intr-o noapte, la Reanimare, când a putut să stea în capul oaselor, a cerut laptop-ul„, povesteşte cu emoţie fosta colegă.

Viața artistului a ars între două mari pasiuni: muzica și teatrul

Spirit liber și cu o personalitate complexă, Pittiș a adus o contribuție notabilă la popularizarea muzicii rock prin realizarea unor emisiuni radiofonice cum ar fi „Pittiș Show“,  „Disco – enciclopedie”,  „Nici o zi fără Beatles” sau „Declaraţie de iubire”.

In televiziune, a apărut mult în emisiunile realizate de regretatul Alexandru Bocăneț și și-a imprumutat vocea celei mai longevive emisiuni din România,  „Teleenciclopeda”.  Ultimele două texte înregistrate de Moţu pentru Teleenciclopedia au fost „Titanicul” şi „Lumea într-o picătură de apă”.

In film a jucat in peliculele pentru copii ale Elisabetei Bostan, „Veronica“ și „Mama“, în „Gioconda fără surâs“, „Adio, dragă Nela“ și „Innebunesc și-mi pare rău“. A alternat jocul actoricesc cu regia, debutul făcându-l in 1980 cu „Cum se numeau cei patru Beatles?”. Au urmat apoi ani întregi de joc și joacă.

Purta păr lung din 1971 şi a declarat întotdeauna că nu are de gând să renunţe la el

Intrebat de ce i se spune „Moțu“, răspundea cu umor: „Pentru că așa sunt eu, mai cu moț“. De fapt, cea care l-a numit prima dată Moțu a fost bunica lui din partea tatălui pentru că, fiind primul nepot, era într-adevăr „mai cu moț“. Numele său de familie a fost scris greșit în certificatul de naștere cu doi de „t“, de un „contopist bețiv“, cum povestea adesea.

Francmason

Florian Pittiş a făcut parte din francmasonerie şi funcţia cea mai înaltă pe care a deţinut-o a fost, din 2004, aceea de Mare purtător de cuvânt al Marii Loji Naţionale din România.

 

 

Ultimul turneu, ultimele zile

La sfârșitul lunii mai 2007, Florian Pittiș împreună cu Ducu Bertzi a efectuat ultimul său turneu, în Statele Unite, pentru a susține o serie de concerte în scop caritabil. Fondurile strânse au fost donate proiectului de construire a noii biserici românești „Sfântul Apostol Andrei” din statul Maryland, biserică a cărei construire a fost propusă de Părintele Calciu. Peste o mie de români au venit să-l asculte și să-l aplaude fără să știe că e pentru ultima dată.

Florian Pittiș în ultimul concert

A continuat să cânte pe scenă alături de Ducu Bertzi şi Marius Baţu până la Festivalului Medieval de la Mediaş, din 14 iulie 2007.

Apoi a urmat un tratament cu citostatice. Era slăbit, ajunsese la aproape 40 de kilograme, se ținea destul de greu pe picioare, mai mult sprijinit de Anda, cea care îi era soție de mai bine de 12 ani. De altfel, aceasta a fost singura căreia Pittiș i-a permis sa-i fie alături, zi și noapte, pe patul de spital. Dornic să rămână în memoria românilor ca o persoană puternică și discretă, artistul a refuzat cu încăpățânare să fie văzut slăbit pe un pat de spital tocmai de prietenii și oamenii ce l-au iubit o viață intreagă.

Trupul său a trecut în neființă in acea duminică călduroasă de 5 august, lăsând în urmă o lume înmărmurită. A murit omul, dar s-a născut legenda.

Regrete de la Cotroceni

  • „Preşedintele României a primit cu adâncă tristeţe vestea dispariţiei marelui artist Florian Pittiş. Actor de teatru şi film, interpret de muzică folk, compozitor, precum şi realizator de emisiuni de radio şi de televiziune, Florian Pittiş a fost un artist complex, o personalitate remarcabilă a vieţii culturale româneşti. Spirit veşnic tănăr, el a adus in inimile noastre bucuria artei şi a cuvântului rostit cu inegalabilă expresivitate. Preşedintele Traian Băsescu transmite sincere condoleanţe familiei lui Florian Pittiş pentru pierderea suferită. Dumnezeu să-l odihnească!”
  • comunicat de presă transmis de Departamentul de comunicare publică al Preşedinţiei

„Când se-adună norii negri, ploaia cade ca un brici”

Florian Pittiș a fost înmormântat cu onoruri masonice marți, 7 august , la Cimitirul Bellu din Capitală, pe Aleea Artiștilor. Slujba de înmormântare a fost ținută de un sobor de preoți de la Mănăstirea Plumbuita, la Teatrul Bulandra, unde actorul a primit ultimele omagii de la cei care l-au îndrăgit și apreciat. Cortegiul funerar a plecat de la Teatrul Bulandra în jurul orei 13.00. Timp de o jumătate de oră, circulația pe strada General Berthelot a fost întreruptă, deoarece cortegiul s-a oprit în fata Radiodifuziunii Române, timp in care s-au auzit acordurile melodiei „Sfârșitul nu-i aici„.

În momentul în care cortegiul funerar a plecat de la Teatrul Bulandra, Florian Pittis a primit ultimele aplauze din partea celor care au venit să își ia rămas-bun. Sute de oameni l-au condus pe Moțu Pittiș pe ultimul drum. Multă durere și multe lacrimi. Nu numai oamenii au plâns, ci și Cerul, probabil îi părea rău că a luat un om așa bun, mult prea repede.

Printre cei prezenți la ceremonie s-au numărat oameni din lumea teatrului și a muzicii, printre care Ștefan Bănică Jr., Nicu Alifantis, Virgil Ianțu, George Mihăiță, Margareta Pâslaru, George Copos, președintele PSD Mircea Geoană, omul de afaceri Peter Imre, ș.a.

La căpătâiul său au stat pe lângă membrii familiei și prieteni, multi frați masoni. Ei au putut fi recunoscuți după salutul cu mâna la inimă, simbol al dragostei frățești. In sicriu, însăși Florian Pittiș purta mai multe însemne masonice printre care mănușile albe, simbol al purității, cinstei și corectitudinii.

In semn de omagiu

Societatea Română de Radiodifuziune (SRR) a hotarât ca, în memoria lui Florian Pittiș, postul public de radio online pe care acesta l-a fondat, http://www.radio3net.ro, să se numească „Radio3Net – Florian Pittiș”.

Ultima scrisoare

In ultimele zile de viață Moțu Pittiș, în lupta sa cu boala și știind că sfârșitul se apropie se pare că a scris o scrisoare de bun rămas. Nu există, insă, o certitudine că rândurile ce urmează au fost scrise de mâna artistului. Poate doar faptul că restul familiei iși scria numele doar cu un singur „t”, așa cum apare în textul de pe Internet.

Jerry Scwartz, editor la Radio3Net, a susținut că mesajul nu seamană cu modul de exprimare al lui Florian Pittiș. Editorul Radio3Net nu crede ca Moțu ar fi scris scrisoarea de rămas bun. Oricum ar fi, Pittiș a plecat, trist, pentru totdeauna, sub o perdea de apă, sub ploaia pe care ne-a spus că o iubește și care l-a insoțit până la sfârșit.

Până când Timpul va scoate la iveală adevărul publicăm și acest text de o profunzime și sensibilitate aparte care ne poate duce cu gândul la spiritul lui Moțu.

Vă salut,

Mă numesc Florian Pittiş şi vă anunţ că am cancer la prostata. Am 63 de ani, sunt director la un radio şi de curând cea mai mare bucurie pe care am avut-o în viaţa mea a fost concertul Roling Stones. Doctorii m-au avertizat că sunt prea slăbit, că poate o să agravez ce a mai rămas din boala mea participând la concert!

Viaţa mea a fost extraordinar de frumoasă. Am fost rebelul cu plete în vânt, am trăit viaţa, intens ca pe o minune şi nu îmi pare rău de nimic din ceea ce am făcut. Aş vrea să vă aduceţi aminte de mine… şi tind să cred că pentru voi am însemnat ceva. Să fredonăm împreună: „Hei tramvai, cu etaj şi tras de cai/ Hei joben cum veneai la Mon Jardin/”. Ce tânăr eram atunci şi plin de viaţă…

Cum am primit vestea? Ei bine dragilor, rău! Există un moment în viaţă când fiecare trebuie să îşi ia rămas bun. Toţi veţi fi în locul meu cândva… Chiar tu care citeşti aceste rânduri cândva va trebui să îţi înfrunţi propria moarte. Pe de-o parte mă înspăimântă! Cum ar fi să nu mai fiu cu voi cei care aţi ţinut la mine, să nu vă mai văd 100 de ani, 1000 de ani, 1 miliard de ani, o eternitate, o veşnicie, un infinit, un neant?

Eu Florian Pittiş nu voi mai fi! Copiii voştri poate nu vor apuca să asculte „Pasărea Colibri”, nu vor apuca să vadă emisiunile la „Teleenciclopedia” titrate de mine… Încet,  incet voi fi uitat de toţi, sau sper eu nu chiar toţi.

Ce mesaj să vă transmit acum?

Nu ştiu dragilor! Trăiesc într-un vis rău şi mă gândesc că toate astea nu mi se întâmplă mie… Marea trecere spre neant, spre nefiinţă. Trebuie să am curaj… O singură dată în viaţă treci într-o altă etapă! Aş vrea să vă spun… să vă iubiţi mai mult, să preţuiţi fiecare clipă ca şi cum ar fi ultima… Eu vă iubesc pe toţi şi se pare că EL mă va chema în ceruri… Îmi pare rău că nu am realizat tot ceea ce îmi doream. Îmi pare rău că am lăsat atâtea lucruri neîmplinite… Dar nu! NU îmi pare rău de viaţa ce am trăit!

Îţi multumesc Dumnezeule pentru viaţa ce mi-ai hărăzit, pentru iubirea ce mi-ai dăruit! Îmi pare rău că mă chemi aşa curând la tine… Vroiam să fac mai multe Doamne! Vroiam să fac mai multe… Neantul mă cheamă şi mă înspăimântă în acelaşi timp…

Eu să nu mai fiu? EU? Să nu mai exist să dispar pur şi simplu în bezna uitării? Ce înseamnă Doamne să nu mai fiu?! Mă pui la grea încercare! Ultima din viaţa mea… Dumnezeule ma ia o frica mare! Oare exişti? Doamne nu mă lăsa în bezna nefiinţei!

Eu vreau ca să mai fiu!

Teeee rooog!

Nu vreau să fiu doar o cruce într-un cimitir…

Florian Pittiș este înmormântat pe Aleea Artiștilor din Cimitirul Bellu

FLORIAN PITTIȘ
DATA ŞI LOCUL NAŞTERII:
4 octombrie 1943, București
DATA ŞI LOCUL MORȚII:
5 august 2007 / 63 ani, București
CAUZA DECESULUI:
cancer de prostată
A FOST:
actor, traducător, muzician, om de radio și televiziune

 

 cotidianul.ro, mediafax.ro, jurnalul.ro

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s