”Moartea este un fenomen simplu în natură. Doar oamenii îl fac înspăimântător.”
CEL MAI IUBIT DINTRE PĂMÂNTENI
Constantin Noica l-a descris astfel: „Era în el o siguranţă deopotrivă a cugetului şi a inimii, care-l făcea să înfrunte fără timiditate oracolele oricăror zei ai culturii.”
S-a născut la 5 august 1922, în comuna Siliştea-Gumeşti, judeţul Teleorman. Este unul dintre cei mai mari prozatori români, romanele sale, „Moromeţii„, „Marele singuratic„, „Viaţa ca o pradă„, „Delirul„, „Cel mai iubit dintre pământeni” etc. s-au vândut ca pâinea caldă şi au fost citite pe nerăsuflate de generaţii întregi de adolescenţi şi maturi.
„Cum a murit Marin Preda?”, este o întrebare căreia, probabil, nu-i vom afla niciodată răspunsul, un răspuns ferm care să nu lase loc îndoielilor. Marin Preda a luat taina cu el în dimineaţa zilei de 16 mai 1980, când a murit în camera 6 de la Palatul Mogoşoaia.
Marin Preda a murit aici
Refacerea împrejurărilor acelor ultime zile este extrem de complicată. Majoritatea celor care ar fi putut povesti amănunte importante din ultimele 24 de ore ale „marelui singuratic” nu mai sunt printre noi. Alţii, care i-au fost alături în acele ultime ore, nu vor să vorbească. Extrase din dosarul instrumentat de Parchet (nr. 1595/II/1980), din Cartea albă a Securităţii şi foarte puţinele confesiuni ale martorilor direcţi şi ale unor prieteni, pe care i-a interesat să ştie cum şi-a trăit scriitorul clipele de pe urmă, sunt singurele dovezi pe care ne bazăm. Dar misterul morţii sale e întregit de semne bizare. De pildă, stiloul său, care a refuzat să mai scrie după ce „stăpânul” său s-a săvârşit, miros de tămâie la 3:00 noaptea în camera sa cu nr. 6 de la Mogoşoaia… un vis premonitoriu, o hartă astrală ce prevestea un sfârşit brusc, neaşteptat… Un alt horoscop, care-l obseda pe scriitor, îi prezicea o mare nenorocire o dată cu publicarea romanului „Cel mai iubit dintre pământeni„. Cartea a apărut în martie 1980, Marin Preda a murit în mai.
Asupra mortii lui pluteste umbra sinistrei institutii IML, care nu este straina de acel „accident”. Distinsul doctor Serban Milcoveanu care a analizat din punct de vedere strict medical aspectele mortii clinice a prozatorului, bazandu-se pe acel „facies cadaveric” al lui Marin Preda, demonstreaza netemeinicia zvonurilor lansate de cei interesati sa deruteze opinia publica si sa-i denigreze memoria. El a pus diagnosticul de asasinat, intr-un articol publicat in revista „Lumea Magazin” din septembrie 2002. Doctorul este convins ca a fost otravit cu cianura de potasiu, deoarece cadavrul lui nu avea culoarea livida specifica tuturor cadavrelor, ci era de culoare „rubinie, de un rosu deschis”, culoare specifica a celor morti in urma inhalarii cianurei. De aceiasi parere este si fosta sotie a scriitorului, Elena Preda, care este convinsa ca sotul ei a fost otravit.
Se pare că Preda ar fi fost luat in vizorul securitatii dupa aparitia romanului „Delirul„, roman care readuce in actualitate profilul moral al maresalului Antonescu. Prezentarea conducatorului Romaniei din perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial intr-o lumina pozitiva a fost considerata la timpul respectiv o incercare de reabilitare a celui care a ordonat Armatei Romane sa treaca Prutul pentru eliberarea Basarabiei strabune. Marin Preda devenise deosebit de incomod atat pentru rusi, care nu puteau uita infrangerile suferite in fata armatei romane conduse de Antonescu dincolo de Nistru, cat si pentru cuplul dictatorial Ceaușescu. Amenințările cu moartea deveniseră din ce in ce mai dese în ultima vreme. Doar cu cateva zile inaintea morții lui, scriitorul i-a mărturisit fratelui său: „sunt un om terminat„.
ULTIMELE 24 DE ORE DIN VIAȚA LUI MARIN PREDA
Conform anchetei procurorilor, Marin Preda a ajuns la sediul Editurii „Cartea Românească”, la orele prânzului.
Îşi face de lucru cu câteva lucrări şi, potrivit martorilor care au trecut fugitiv prin biroul lui, acesta ar fi lucrat la o carte. Femeia de serviciu de la editură, Gherghina Pena, este prima persoană care l-a văzut în acea zi intrând în editură. Ea este şi prima persoană care oferă concret, dacă e să vorbim cronologic, primele date referitoare la acea zi.
15:00
Gherghina Pena: „Părea bine dispus, cu o stare fizică şi psihică normală. A lucrat tot timpul în biroul său şi a primit mai multe vizite pe care eu nu le cunosc. După ora 16:00 nu a mai intrat nimeni la dânsul şi l-am văzut scriind. În acest timp, mi-a cerut de două sau de trei ori apă şi i-am dus”.
Redactorul-şef al Editurii „Cartea Românească”, Cornel Popescu, este al doilea personaj, aşa cum apare în actele din dosar, care s-a întâlnit cu Preda la editură, în jurul orelor prânzului.
Cornel Popescu: „Înainte de a pleca, am aranjat să venim mâine în jurul orei 11:30-12:00 cu maşinile (Dan Claudiu Tănăsescu şi Petre Anghel) la Mogoşoaia şi de aici să plecăm la Focşani, unde aveam întâlnire cu cititorii”.
Nimeni nu a relatat anchetatorilor cu exactitate ceea ce se întâmpla în biroul lui Marin Preda. Nu există mărturii despre vizitatori sau despre simplul fapt că Marin Preda ar fi părăsit pentru chiar şi scurte perioade de timp biroul în care lucra.
17:30
Aurel Bătrâneanu (casier la Fondul Literar al Uniunii Scriitorilor): „În jurul orei 17:30 eu am plecat de la serviciu, iar Marin Preda a rămas în biroul lui, spunându-mi că are o piesă de teatru pe care vrea să o termine”.
Nimeni nu ştie exact ceea ce s-a întâmplat în orele după-amiezii până seara târziu. N-ar mai fi intrat nimeni, iar Marin Preda nu şi-a mai părăsit biroul de la editură.
Târziu, femeia de serviciu îl găseşte cu capul pe masă şi palid. Scriitorul îi spune că nu se simte bine. Pe birou erau două sticle: una de un litru şi jumătate pentru apă minerală şi alta de un litru de coniac străin, goală.
<< S-a spus despre Marin Preda că era un băutor inveterat. În „Cartea albă a securităţii – istoriei literare şi artistice. 1969 – 1989” echipa redacţională, coordonată de Mihai Pelin, dădea tiparului o notă referitoare la moartea scriitorului: „(…) De circa 10 ani obişnuia să consume băuturi alcoolice. Avea dese certuri cu soţia şi locuia aproape tot anul la Mogoşoaia. Era antrenat la băutură şi chefuri prelungite de către scriitorii Eugen Simion, Mircea Dinescu, Nicolae Manolescu şi Gheorghe Buzoianu”.>>
Gherghina Pena: „Pe la ora 21:00 am fost chemată de Marin Preda şi rugată să anunţ un Getax pentru a-l duce la Mogoşoaia, lucru pe care l-am făcut şi în circa 5-10 minute a venit maşina. L-am luat pe Marin Preda de braţ şi l-am condus până la maşină şi în acest timp mi-am dat seama că nu are suficient echilibru, deducând că a băut ceva în biroul dânsului, deoarece avea obiceiul să mai consume băuturi alcoolice la birou. Când a urcat în maşină, şoferul de pe Getax îl cunoştea, spunând că l-a mai dus şi altă dată la Mogoşoaia”.
Şoferul de taxi, Marius Bercea, spune, însă, în faţa procurorilor că nu-l cunoştea pe Marin Preda, ştiind doar că femeia care l-a adus la taxi i se adresa cu „tov. director”.
Marius Bercea: „Mi s-a spus să-l duc la Mogoşoaia. Menţionez că bărbatul respectiv se afla în stare avansată de ebrietate, din această cauză neputând să se urce în maşină. (…) Pasagerul meu avea sub braţ în partea stângă un cartuş de ţigări Kent desfăcut la un capăt (…), încă de la urcare avea o ţigară aprinsă în mână şi în dreptul Cimitirului Sf. Vineri mi s-a părut că miroase a cârpă arsă în autoturism şi am oprit maşina, crezând că a luat ceva foc pe la maşină. Uitându-mă la pasagerul meu, am văzut că ieşea fum din partea dreaptă din interior de la haină, dându-mi seama că i-a căzut acolo ţigara”.
Pentru că nu ştia pe cine transportă în maşină, şoferul de taxi opreşte la circa de Miliţie din Mogoşoaia, unde l-a întrebat pe un miliţian de acolo dacă îl cunoaşte pe cel care îi este pasager în maşină. Potrivit declaraţiilor şoferului de taxi, acesta nu ştia exact unde trebuie să ajungă pentru că, de câte ori l-a întrebat unde exact vrea să coboare, a fost înjurat. Subofiţerul l-a recunoscut pe Marin Preda şi i-a indicat ca destinaţie Palatul Mogoşoaia, unde a ajuns în câteva minute.
Marius Bercea: „M-am dat jos din maşină şi m-am dus la portar, spunându-i «veniţi, dom’le, să-l luaţi pe Marin Preda că este beat mort, nici nu ştie ce vorbeşte». (…) Au venit 2-3 persoane şi l-au luat pe braţe din maşină şi l-au dus sus”.
22:00-22:30
În jurul orelor 22:00-22:30, Preda ajunge cu taxiul la Palatul Mogoşoaia. Despre sosirea acestuia şi starea în care se afla relatează mai mulţi martori.
Tudor Nicolae (portar la Casa de Creaţie Mogoşoaia): „Pe la ora 22:00 a venit un taxi care a adus pe scriitorul Marin Preda, care era într-o stare avansată de ebrietate (…), împreună cu scriitorul Gheorghe Buzoianu, l-am scos din maşină pe Marin Preda şi pe braţe l-am dus în camera lui de la etajul 1. (…) Am avut grijă până la ora 24:00 să nu intre nimeni”.
Scriitorul Gheorghe Buzoianu, prieten cu Marin Preda de aproape 20 de ani, era şi el prezent în acea seară la Palatul Mogoşoaia. Împreună cu mai mulţi scriitori şi artişti plastici stăteau la un pahar de vorbă în sufrageria casei. Camera de lucru a lui Gheorghe Buzoianu era la etajul 2 şi înnopta aproape mereu la casa de creaţie, la fel ca şi Marin Preda.
Gheorghe Buzoianu: „De când a apărut romanul «Cel mai iubit dintre pământeni», Marin Preda obişnuia să consume alcool în cantităţi mari, văzându-l aproape zilnic într-o stare avansată de ebrietate. De regulă, venea din oraş sub influenţa alcoolului, iar la Casa de creaţie continua să consume, după care se culca. (…). Îl vedeam mereu luând medicamente, dar nu ştiu ce anume”.
În noaptea de 15 mai, Gheorghe Buzoianu se afla în sufrageria Casei de creaţie, luând masa cu sculptorul Aurel Bolea şi poetul Virgil Mazilescu. Portarul i-a anunţat că Preda a fost adus de un taxi, dar că este atât de beat, încât nu poate să coboare din maşină. „Împreună cu Aurel Bolea, declara Buzoianu, l-am scos din Getax şi l-am dus în camera sa. Acolo, am vrut să-l culcăm pe pat, însă a refuzat, cerându-ne să-l aşezăm pe scaun. Ne-a spus că îi este foarte foame şi doreşte să mănânce ceva.”
22:30-22:45
Buzoianu coboară în sala de mese, unde ospătăriţa este rugată să pregătească o omletă pe care să i-o ducă lui Preda în cameră. Peste 10 minute, Vica Dincă, ospătăriţa, intră în camera lui Preda şi-l găseşte pe scriitor căzut lângă pat.
Vica Minca: „L-am găsit singur, căzut lângă pat, rezemat de partea laterală a patului. Nu era lovit, nu am observat sânge pe faţa sa şi mi-am dat seama că este în stare de ebrietate. (…). Am vrut să-l descalţ, însă, nu mi-a permis”.
Gheorghe Buzoianu: „(…) Peste circa 5-10 minute am urcat la Marin Preda însoţit de Lucian Raicu (critic literar), pentru a vedea ce face. L-am găsit tot pe scaun, în stare de somnolenţă, l-am întrebat unde anume băuse, dar nu putea să ne dea un răspuns coerent. (…) Când a venit după circa 5 minute, ospătăriţa mi-a spus să merg sus la Marin Preda, întrucât m-a chemat. Mi-a mai spus că l-a găsit căzut de pe scaun şi l-a aşezat înapoi. Am urcat imediat în camera sa şi l-am găsit în faţa chiuvetei, spălându-se pe faţă de sânge. Sângele îi curgea de la un neg de pe faţă, rupt. (…) L-am întrebat ce a păţit, unde s-a lovit, însă n-a putut să-mi răspundă”.
1:30-2:00
După câteva ore, Marin Preda, purtând un palton peste pijama, probabil neputând să-şi găsească somnul, coboară în livingul unde se mai aflau Sonia Larian, soţul ei, criticul Lucian Raicu, poetul Virgil Mazilescu şi pictoriţa Viorica Prodanoff şi cere de băut. Virgil Mazilescu l-a cunoscut pe Marin Preda cu un an în urmă, în luna septembrie. El povesteşte că atunci când a coborât în living, autorul „Celui mai iubit dintre pământeni” era într-o stare destul de proastă din cauza băuturii.
Virgil Mazilescu: „După ce acesta s-a aşezat la masa noastră, a intrat în discuţiile noastre şi vorbea destul de coerent şi logic. La 5-10 minute de la venire a cerut votcă”.
Potrivit lui Mazilescu, sticla de votcă a fost adusă de Viorica Prodanoff din camera sa, sticlă în care mai erau aproape 200 de grame, din care jumătate şi-a turnat Marin Preda.
Pictoriţa Prodanoff îl cunoscuse pe Preda cu 30 de ani în urmă la Castelul Peleş. După ce şi-a pierdut casa în cutremurul din martie 1977, Prodanoff se mutase definitiv la Casa de creaţie de la Mogoşoaia. Chiar de la începutul declaraţiei date în faţa anchetatorilor, Viorica Prodanoff a insistat asupra faptului că Marin Preda consuma foarte mult alcool.
Dar pictoriţa nu-şi aminteşte ca Preda să fi băut ceva cât a stat cu ei la masă.
Viorica Prodanoff: „Când Marin Preda a venit la masa noastră, era îmbrăcat într-o pijama de culoare gri-deschis cu floricele, în papuci şi avea pe umeri un pardesiu gri-pepit. La masă s-a prăbuşit pe scaun şi mi-am dat seama că era în stare avansată de ebrietate. I-am spus să fumeze o ţigară, nici nu putea să o bage în gură, dar l-am ajutat eu. (…) N-am observat dacă Marin Preda a consumat vreo băutură cât timp a stat la masă cu noi”.
3:00
Se făcuse târziu şi toţi cei prezenţi, mai puţin Marin Preda, ar fi vrut să meargă la culcare. Scriitorul se lasă cu greu convins să meargă în camera sa.
Virgil Mazilescu: „La câteva minute după aceasta (n.r. – adică după ce ar fi consumat cele 100 de grame de votcă), Marin Preda a intrat într-o stare de somnolenţă. (…) îi spuneam cu toţii să mergem să ne culcăm, dar el refuza. Noi toţi voiam să plecăm să ne culcăm. (…) Ajunsese într-o stare de semisomn. (…) Am încercat să-l duc în cameră, dar nu am reuşit deoarece Marin Preda se opunea, spunând din când în când că vrea să mai rămână. Totuşi, până la urmă l-am convins să accepte să meargă la culcare.
A doua zi, în jurul prânzului, Marin Preda este găsit mort, în patul său, de scriitorul Dan Claudiu Tănăsescu.
……………
MOARTE NATURALĂ?
Cercetarea criminalistică, efectuată cu participarea procurorului şi a medicului legist, a concluzionat că decesul a intervenit în următoarele împrejurări:
-reîntors pentru a doua oară în cameră, încercându-l o puternică stare de ameţeală, s-a aşezat pe marginea patului.Datorită aceleiaşi stări, după o perioadă oarecare de timp, a căzut de-a lungul marginii patului, împrejurare în care s-a lovit cu capul de piciorul acestuia, picior care depăşea cu aproximativ douăzeci de centimetri, pe verticală, nivelul aşternutului(astfel producându-se una din excoriaţii din zona frontală).
Această lovitură l-a dezmeticit într-o oarecare măsură, împrejurare în care a mai găsit resurse fizice şi s-a ridicat în poziţia şezut.
După scurt timp, reapărând starea de ameţeală, însoţită de o puternică senzaţie de vomă, a căzut pe aceeaşi parte, s-a lovit pentru a doua oară de acelaşi picior al patului (provocând astfel cea de-a doua leziune) şi vomitând, nu a mai avut puterea să-şi ridice capul din aşternut.
…SAU CRIMĂ?
Din dosarul publicat în cartea Marianei Sipoş aflăm că alcoolemia măsurată la aproape 8 ore de la deces era de 3 grame la mie şi că “moartea a fost violentă. S-a datorat asfixiei mecanice prin astuparea orificiilor respiratorii cu un corp moale, posibil lenjerie de pat, în condiţiile unei come etilice”. Sunt explicate şi echimozele de pe fruntea lui Preda: “Semnele de violenţă s-au putut produce prin lovire de corp dur şi nu au un rol în producerea morţii”. Mariana Sipoș afirmă astfel că asa zisa lui moarte prin „inecare in propria voma” este o infamie. In legatura cu certificatul de deces eliberat de IML, in care se mentioneaza „asfixia mecanica cu un corp moale”, Mariana Sipos concluzioneaza ca este posibil sa fi fost asfixiat cu o perna, datorita urmelor vinete pe care le avea pe buza de sus.
În dosarul medico-legal întocmit la moartea lui Marin Preda sunt notate cu minuţiozitate poziţia şi starea cadavrului marelui scriitor. “Pe marginea patului de lângă fereastră (…) se află în poziţie culcat (…) Marin Preda (…) Din gură şi din nas se scurge o mucozitate (…) cu miros puternic de alcool (…) Pe regiunea abdominală (…) încă se percepe căldura corporală. Moartea poate data de circa 8 ore (…) Cadavrul este îmbrăcat cu pijamale, papuci şi un pardesiu înspicat negru cu alb. Pe cearşaf, în dreptul patului şi pe jos, în apropierea patului, se găsesc urme de vomă”.
Uniunea Scriitorilor a organizat funeraliile lui Preda. Mii de oameni au venit să îi aducă un omagiau la Muzeul Literaturii Române, acolo unde a fost depus trupul neînsufleţit.
Într-o zi urâtă şi ploiasă, la fel ca noaptea în care a murit, Marin Preda a fost înmormîntat la cimitrul Bellu.
| Marin Preda |
|
| DATA ŞI LOCUL NAŞTERII: | 5 august 1922, Siliștea-Gumești, Teleorman |
| DATA ŞI LOCUL MORȚII: | 16 mai 1980 / 57 ani, Mogoșoaia |
| CAUZA DECESULUI: | intoxicație cu alcool – ”inecare in propria vomă” |
| A FOST: | nuvelist, romancier și scriitor |
Surse: jurnalul.ro (Monica Andronescu) , conexiuni.net (George Georgescu)
Moartea Celebrităților 