Freddie Mercury – la moartea unui artist

Freddie_Mercury”Dacă mor mâine, nu-mi pare rău. Am trăit cu adevărat.”


locatia mortii

Freddie zăcea întins sub cearşafurile albe de saten, în patul cu baldachin cu care se mândrea altădată, spunând că şase persoane ar putea dormi în el fără să se stingherească; era, în sfârşit, împăcat cu lumea. Pisicile persane, pe care le mai mângâiase cu câteva ore în urmă, se furişaseră abătute afară. Plecaseră şi ultimii prieteni apropiaţi ce-i mai rămăseseră credincioşi şi care îl vizitaseră în ultimele săptămâni; în urmă cu o oră se retrăseseră şi medicii. Prima lui prietenă, Mary Austin, al cărei fiu, Ricky, de aproape doi ani, fusese botezat de Freddie, plecase şi ea. Cu lacrimi în ochi, îl sărutase pe obraz şi ieşise în grabă din magnifica locuinţă, pierzîndu-se în noaptea londoneză.

gardenlodge

Garden Lodge, Kensington, Londra. Aici a murit Freddie Mercury.

Dincolo de zidurile înalte ce străjuiau casa din Kensington ― care valora patru milioane de lire sterline şi care devenise refugiul lui Freddie ― nenumăraţi fani, ziarişti şi cameramani aşteptau deznodământul. Gordon Atkinson, unul dintre medicii lui Freddie, le-a spus insistenţilor reporteri, în timp ce părăsea casa, că artistul adormise.
Nu trecuseră decât douăzeci şi patru de ore de când cea mai strălucitoare stea de pe firmamentul rock-ului anunţase că este bolnav de SIDA. Mercury păstrase cu grijă acest secret mai bine de cinci ani.

Zăcea nemişcat, cu capul pe pernă, iar faţa suptă, lividă nu mai păstra nici urmă din fascinanta frumuseţe pe care şi-o afişase, mândru, în milioane de postere. Respira lent şi ochii lui căprui zăreau ca prin ceaţă lucrurile din imensul dormitor.Trupul măcinat de boală nu mai avea nimic din înfăţişarea de altădată, când Freddie, în slip, apărea pe scenă în faţa publicului care îl adora.

Mercury uitase toate acestea. În ultimele două zile nu mai mâncase nimic, abia putea să vorbească şi părea că nici nu mai vede. Zăcea acolo, deja desprins de minunatele lui antichităţi, de stampele japoneze, de tablourile impresioniştilor francezi, de toate acele minunăţii pe care cheltuise mii de lire de-a lungul anilor, făurindu-şi o colecţie demnă de invidiat de către orice iubitor de artă. Desprins era acum şi de miile de scrisori primite de la admiratorii săi, care-i mărturiseau cât de mult le îmbogăţea viaţa muzica lui şi cum se gândesc şi se roagă acum pentru el.

Totuşi, când sfârşitul inevitabil s-a produs, a fost ca un trăsnet. Prietenii lui sperau că o s-o mai ducă cel puţin câteva zile. Dar totul s-a petrecut atât de repede, încât nici părinţii lui, Jer şi Bomi Bulsara, nu au ajuns să-l mai găsească în viaţă, deşi părăsiseră în mare grabă casa lor din Feltham.

La 24 noiembrie 1991, în acea tristă seară de duminică, la orele 19, viaţa şi cariera lui Freddie Mercury luaseră sfârșit şi lumea rock-ului devenea mult mai mică şi mai rece. La miezul nopţii, printr-un scurt comunicat, a fost anunţat decesul: “În noaptea aceasta, Freddie Mercury a murit la reşedinţa sa. Sfârşitul a intervenit în urma unei bronho-pneumonii declanşată de SIDA”. Câteva zile mai tîrziu, Dave Clark asigura lumea că artistul a murit fericit: “N-a spus nimic. A părăsit acest tărâm în somn, împăcat cu sine. A fost un om deosebit, unic în felul lui. Sunt convins că a plecat într-un loc mai bun”.

Din Zanzibar pe Wembley

Freddie Mercury a fost liderul grupului britanic Queen, de la inființare (1970) și până la moartea sa in 1991. A fost recunoscut pentru calitățile vocale remarcabile și pentru prestațiile live de excepție. A compus melodii nemuritoare ca Killer Queen, Bohemian Rhapsody, Somebody to Love sau We Are the Champions. Impreună cu Queen a editat 19 albume, care s-au vândut până azi in întreaga lume in milioane de exemplare.

Casa în care a copilărit Freddie.

 

Freddie Mercury pe numele său adevărat Farrokh Bulsara, s-a născut pe insula africană Zanzibar, la acea vreme colonie britanică, acum parte a Tanzaniei. Părinții săi, Bomi Bulsara și Jer Bulsara erau perși din India care practicau religia antică zoroastriana.Mercury avea o soră mai mică, pe nume Kashmira.

In fața unei cariere fulminante.

La vârsta de 17 ani, Mercury și familia sa au fost forțați să plece din Zanzibar în Anglia, unde tânărul Freddie s-a orientat spre studiul artei. Inclinațiile sale spre muzică se materializează in aprilie, 1970 când Freddie Mercury il intâlnește pe chitaristul Brian May și pe bateristul Roger Taylor, impreună cu care inființează grupul Queen. Un an mai târziu, celor trei li se alătură basistul John Deacon. Grupul a avut aceeași componență până la moartea lui Freddie.

La începutul anilor 1970, Mercury avea o relație de lungă durată cu prietena Mary Austin, cu care locuia de mulți ani. Oricum, pe la mijlocul anilor 1970 cântărețul și-a schimbat orientarea sexuală. După ce a început să se vadă cu un producător de la Elektra Records, relațiea cu Austin a devenit istorie.  Cei doi rămân totuși prieteni de-lungul anilor, iar Mercury adesea a spus despre Austin că a fost singura prietenă adevărată. Într-un interviu din 1985, Mercury declara : „Toate iubirile mele m-au întrebat de ce nu o pot înlocui pe Mary (Austin), dar este pur și simplu imposibil. Singurul prieten pe care îl am este Mary, și nu vreau pe altcineva. Pentru mine, ea a fost precum o nevastă. Pentru mine a fost precum o căsătorie. Credem unul în celălalt, este destul pentru mine. Nu aș putea să mă îndrăgostesc de un barbat așa cum am iubit-o pe Mary.”

Freddie Mercury si Mary Austin pe când formau un cuplu in anii 70

Mercury a scris multe melodii despre Austin cea mai notabilă fiind Love Of My Life.

În 1985, își începuse deja o nouă relație pe termen lung cu un coafor pe nume Jim Hutton. Hutton, care și el a descoperit în 1990 că este seropozitiv, a trăit cu Mercury în ultimii șase ani ai vieții acestuia, l-a îngrijit când a fost bolnav și a fost prezent lângă patul lui când a murit. Hutton a susținut că Mercury a murit purtând o verighetă pe care i-o dăduse el. Hutton a murit de cancer la 1 ianuarie 2010.

Deși și-a cultivat o personalitate de scenă extravagantă, Mercury era timid și retras, mai ales în preajma persoanelor pe care nu le cunoștea bine. El a dat foarte puține interviuri. Odată, el a spus despre el însuși: „când cânt, sunt extrovertit, dar pe dinăuntru sunt cu totul alt om”

Nedespărțiți până la moarte: John Deacon (bas), Roger Taylor (tobe), Freddie Mercury (voce) și Brian May (chitară.

Queen a însemnat: John Deacon (bas), Roger Taylor (tobe), Freddie Mercury (voce) și Brian May (chitară)

 „Pot zbura, prietenii mei!”

Conform cărții lui Jim Hutton, „Mercury and Me”, Mercury a fost diagnosticat cu SIDA în primăvara anului 1987, puțin după Paște. În ciuda negațiilor, presa britanică a continuat zvonurile în anii următori, din cauza stării psihice a lui Mercury și din cauza lipsei de turnee a celor de la Queen. Până la sfârșitul vieții sale, Mercury era urmărit de fotografi, în timp ce tabloidul The Sun susținea că Mercury este grav bolnav. Freddie a făcut tratament la domiciliu. Totul a fost ţinut secret, cu ehipamentul medical adus ascuns în cutii de discuri. Boala s-a agravat încât se simţea slăbit şi nu se putea da jos din pat. Apoi înfăţişarea sa a avut de suferit. Dar tot a găsit puterea să-şi înfrunte soarta.Apariția sa din ultimul său videoclip, „These Are the Days of Our Lives”, a confirmat suspiciunile celor din jur.

Pregătiri pentru ultima apariție într-un videoclip:  ”These are the days of our lives”

Mercury a continuat să înregistreze melodii în studio până cu o lună înainte de a muri în noiembrie 1991. În ultimul său an de viață, Queen era la apogeul succesului, albumul Innuendo intrând în topurile britanice pe locul întâi și vânzându-se în 250.000 de exemplare doar în prima săptămână de la lansare.

Pe data de 22 noiembrie, 1991, Mercury l-a chemat pe managerul trupei Queen la el acasă în Kensington, pentru a discuta o declarație publică. A doua zi, 23 noiembrie, următorul anunț a fost făcut:

„ În urma relatărilor din presă din ultimele două săptămâni, doresc să confirm că am fost testat seropozitiv și că am SIDA. Am simțit că este corect să țin această informație doar pentru mine până acum pentru a proteja intimitatea celor din jurul meu. Acum a venit timpul pentru ca prietenii și fanii mei din toată lumea să afle adevărul și sper că toată lumea se va alătura doctorilor mei în lupta acestei boli teribile. Intimitatea a fost mereu specială pentru mine și sunt cunoscut pentru lipsa de interviuri. Vă rog să înțelegeți că această politică va continua. ”

ULTIMA ZI…

Citind din cartea lui Jim Hutton, Mercury and Me, vom pătrunde in sumbra și trista atmosferă din clădirea de pe strada Logan Place unde artistul iși trăia ultimele ore:

…………..

Freddie dormise de-a lungul întregii zile, așa că spre seară am venit să-l vizitez. Eram amândoi întinși in pat când m-a intrebat cât e ceasul.

”E opt,” i-am spus.

”Curând întreaga lume va ști adevărul”, suspină cu tristețe privindu-mă în ochi. Am înțeles atunci ce avea de gând să facă.

Când Freddie a ațipit am coborât să-l intreb pe Joe despre ce era vorba. Acesta mi-a confirmat că impreună cu Freddie a pregătit o declarație de presă cu privire la starea sa de sănătate ce urma a fi lansată la miezul nopții.

In acea noapte de sâmbătă, 23 noiembrie, Joe urma să-l supravegheze pe Freddie. Insă acesta hoinărise pe la sala de sport, apoi ieșise la un pahar și uitase să mai vină. Așa că am stat eu cu Freddie. Pe la ora 22, acesta devenise foarte agitat. Mă tot intreba unde e Joe și de ce nu mai apare.

”De ce? Care e problema?” l-am întrebat.

”Ei bine, trebuia să-mi dea pastilele.”

”Dar asta nu este o problemă. Ți le dau eu.” i-am răspuns, conștient fiind de faptul că Freddie știa foarte bine ce pastile trebuie să ia: trei sau patru calmante.  A înghițit doar AZT-ul pe celelalte lăsându-le pe masă.

Am stat la povești toată noaptea. Nu mai rețin despre ce am bătut câmpii, oricum chestii neimportante. Nici măcar nu am pornit televizorul. Stăteam pur și simplu întinși pe pat și ne giugiuleam până când Freddie a adormit. Puțin după aia am adormit și eu.

Din când în când mă ghiontea să nu mai sforăi sau mă lovea mai tare când avea nevoie de ceva, cum ar fi o salată de fructe. Am mers în bucătărie și i-am preparat niște mango cu sorbet pentru a se hidrata. Apoi am adormit din nou.

Să fi fost ceasul vreo 3 A.M. când Freddie m-a trezit din nou. Era speriat și nu putea vorbi. Imi tot arăta cu degetul spre gură. Ceva se întâmplase. Am tot încercat să-l înțeleg dar nu am reușit. Peste vreo 30 de minute apăru și Joe care sări imediat și-i deschise gura lui Freddie. O bucățică de mango îi rămăsese în gât și era cât pe ce să se înece. Joe îi descleștă fălcile și scoase cu degetul bucățica de mango. M-am simțit destul de frustrat că nu înțelesesem despre ce era vorba, însă Freddie m-a liniștit și după ce a mai sorbit puțin suc a adormit din nou.

Freddie s-a trezit duminică la șase dimineața și a spus: ”Pipi, pipi” – vroia să-l ajut să meargă la toaletă. Arăta teribil de slăbit și obosit. Când l-am așezat înapoi în pat s-a auzit un scrâșnet asurzitor. S-a auzit ca și cum Freddie își rupsese vreun os, un sunet ca cel al crengilor uscate ce trosnesc sub picioare. A urlat de durere după care a intrat într-o convulsie.

L-am strigat pe Joe. Aveam nevoie de el pentru a-l menaja pe Freddie în așa fel încât să nu să se rănească. Cu ani în urmă Freddie mai avusese astfel de probleme așa că Joe știa remediul foarte bine: să stea nemișcat până durerea va trece. Acesta însă se agăță de gâtul lui Joe. Era ca un om care se îneacă și are nevoie de aer.

Joe se eliberă cu greu din strânsoarea lui Freddie și-l întinse pe pat. Acesta epuizat adormi din nou. L-am sunat pe doctorul Atkinson care a venit și i-a făcut lui Freddie o injecție cu morfină pentru a-l ajuta peste zi. Am aflat mai târziu că Freddie era alergic la morfină, dar în starea în care era atunci pur și simplu nu mai conta.

Mai târziu apăru și Mary și ne-am așezat cu toții în bucătărie pentru a afla pronosticul doctorului. Acesta ne-a spus: ”Freddie mai are de trăit cel târziu până joi.”

Atunci mi-am întors privirea către Joe. Știam amândoi că Freddie nu va rezista atât de mult.

Mary a plecat destul de repede. Freddie a moțăit intreaga zi. Simțeam nevoia să evadez puțin așa că am făcut o plimbare până in Holland Park unde am pierdut timpul vreo oră. Când m-am întors Freddie arăta îngrozitor. Nu-l mai văzusem așa niciodată. Părea că știe ce se întâmplă în jurul lui dar nu putea reacționa în niciun fel. Auzea, dar nu putea să-și îndrepte atenția în vreo direcție. Stătea fix cu ochii lucioși pironiți în tavan.

Dr.  Atkinson a stat toată după-amiaza, după care a plecat în jurul orei 18:30. I-am mulțumit și l-am condus după care m-am întors să fiu lângă Freddie. Mi-am dat seama că trebuie să-l duc din nou la baie, dar după experiența de dimineață am coborât să caut un ajutor. L-am găsit pe Phoebe.

Cât am lipsit Freddie udase patul.

Phoebe m-a întrebat:

”Să schimbăm cearșafurile?”

”Ar fi mai bine”, i-am răspuns, ”să-l lăsăm așa și când se va trezi își va ieși din minți”. Nu pot să-mi dau seama cum am putut scoate așa ceva pe gură; probabil era vocea subconștientului care încerca să detensioneze atmosfera gravă în care ne aflam.

Phoebe se apucă să schimbe cearșafurile. Inainte să-l îmbrac pe Freddie cu un tricou curat și o pereche de boxeri l-am rugat pe Phoebe să părăsească camera câteva momente. Era atunci când trebuia să-i schimb boxerii. Freddie chiar și-a mișcat puțin piciorul stâng pentru a mă ajuta. A fost ultimul lucru pe care l-a făcut. Și asta a fost…

L-am privit cu luare aminte… știam că murise. Ochii încă îi avea deschiși. In fiecare seară ii văd expresia feței foarte clar… radia aievea.

L-am sărutat și l-am strâns în brațe.

”Phoebe”, am strigat cu lacrimi în ochi, ”imi pare rău, a murit.”

Pentru un minut a fost doar un muribund cu fața sfijită și tristă după care a întruchipat un tablou al extazului. Chipul lui Freddie mi-a apărut așa cum a fost întotdeauna. Arăta în sfârșit grandios, adormit într-o pace deplină. Văzându-l astfel, am devenit vesel în toată amărăciunea mea. Am simțit o copleșitoare stare de ușurare. Stiam că suferința lui a luat sfârșit.

Am oprit limba ceasului de pe noptieră. Ii dăruisem cu mult timp în urmă ceasul lui Freddie pentru că-mi spusese că își dorea unul foarte mult. Arăta 7 și 12 minute. Nu l-am mai pornit niciodată.

…………..

Aproape toți cei prezenți în casa lui Freddie Mercury  și-au relatat propriile versiuni despre tragicul moment.

Dave Clark, lider al grupului din anii ’60 The Dave Clark Five, susține că și el era în domitorul lui Freddie, când acesta a murit. “S-a ridicat în capul oaselor, l-am ţinut de mână, a zâmbit şi s-a dus. A fost atât de curajos! Numai o mână de oameni ştiau cât de grav bolnav era Freddie. Dar aşa a vrut el. Era o persoană foartea discretă”, a spus Dave.

La fel a scris și asistentul lui Freddie, Phoebe (Peter Freestone) în cartea sa, Freddie Mercury:  ”Toți cei din cameră eram mulțumiți și oarecum surprinși că Freddie era conștient și putea să ne ceară ce dorea. Cât timp a stat la pat, a rezistat cu stoicism durerilor și a luptat cu boala până în ultima clipă. In ultima săptămână de viață îl ajutam doar să se ridice din pat și apoi îl duceam în brațe până la baie. Așadar, spre bucuria lui, nu era legat de pat. Intr-una din aceste zile când împreună cu Jim am încercat să-l ridicăm din pat, am constatat că natura și-a urmat cursul firesc. Freddie nu mai respira. Era șapte și un sfert.”

“A fost decizia lui Freddie ca totul să se termine”, a declarat ulterior  Mary Austin. “Ştia că se apropie clipa şi, deodată, a zis: M-am hotărât că trebuie să mă duc. Brusc s-a hotărât că e de ajuns şi a oprit tot tratamentul care îl menţinea în viaţă. A privit moartea în faţă”.

Spectacolul trebuie să continue

Funeraliile lui Mercury au avut loc la patru zile după moarte, la West London Crematorium de pe Harrow Road, în vestul Londrei, unde au sosit enorm de multe flori.

Ca şi cum Mercury însuşi ar fi petrecut săptămâni întregi pentru a plănui meticulos acest eveniment, ceremonia a fost un strălucit amestec de spectacol şi de mare discreţie, mărturie a interferenţei a două lumi foarte diferite ― lumea modernă a muzicii rock şi lumea ancestrală a religiei zoroastre în care Mercury se născuse şi crescuse.

În jurul sicriului de stejar al lui Mercury, depus în capelă, acoperit cu saten alb, peste care era pus doar un trandafir roşu, preoţii zoroaştri, în rase albe, cu glugă, rosteau rugăciuni tradiţionale către Anhura Mazda pentru salvarea sufletului celui plecat. Douăzeci şi cinci de minute, cât a durat serviciul divin, preoţii au folosit străvechea limbă Aveston şi doar când cereau asistenţei să se ridice sau să se aşeze, foloseau limba engleză.

Mercury dorise ca funeraliile să fie discrete, iar la ceremonie să participe numai familia şi prietenii apropiaţi. Părinţii lui, Bomi şi Jer Bulsara, au plâns tot timpul, ca şi Mary Austin şi Elton John. Printre persoanele îndurerate se numărau şi Dave Clark, celebrul baterist al anilor ’60, acum impresar, cei trei membri ai formaţiei Queen şi Anita Dobson, prietena lui Brian May.

freddie_inmormantareÎn dimineaţa rece de noiembrie, după ora nouă, Rolls Royce-ul negru, purtând sicriul în care se afla trupul neînsufleţit al lui Freddie Mercury, a pornit încet către Crematoriul Kensal Rise de pe Harrow Road, în partea de vest a Londrei. El era urmat de alte cinci limuzine funerare Daimler, purtând florile împreună cu mesajele de condoleanţe. În sfârşit, încă şapte limuzine Mercedes, în care se aflau cei care veniseră să-i aducă un ultim omagiu lui Mercury, încheiau convoiul.

Muzica, cea care îl transformase pe Freddie Mercury dintr-un sfios student la Arte într-una din cele mai adulate stele ale rock-ului, a constituit, desigur, o parte însemnată a acestei ceremonii. Cînd sicriul a fost purtat în capelă, s-a auzit vocea Arethei Franklin, una din cântăreţele lui favorite, interpretând Precious Lord, Take My Hand, voce amplificată printr-un sistem stereo. A urmat un alt cântec al solistei, You’ve Got A Friend, una dintre cele mai sensibile melodii înregistrate vreodată. Spre finalul ceremoniei, după slujba religioasă, muzica a crescut în intensitate şi s-a auzit o arie dintr-o operă de Verdi, o altă preferinţă a lui Mercury. Ea avea o semnificaţie deosebită, întrucât era interpretată de distinsa lui prietenă, cântăreaţa spaniolă Monserrat Caballé, cea cu care cântase duetul Barcelona la Jocurile Olimpice din oraşul cu acelaşi nume.

funeral2În timp ce procesiunea funerară trecea prin faţa coroanelor, jerbelor şi aranjamentelor florale, mulţi se opreau să citească inscripţiile. Vedete precum David Bowie, U2 şi Gary Glitter trimiseseră ofrande de flori. Din partea lui Glitter sosise o stea enormă din garoafe albe, ca un simbol a ceea ce însemnase Mercury pentru el, împreună cu o telegramă: “Freddie, o pierdere grea. Nu te voi uita niciodată”. Mary Austin trimisese o jerbă din trandafiri albi şi galbeni, însoţită de cuvintele: “Pentru cea mai nepreţuită şi adevărată dragoste a mea, dintotdeauna, a ta credincioasă”. Omagiul lui Dave Clark era tot atât de sensibil: “Viaţa este veşnică, iubitul meu prieten. Contribuţia ta pe această lume va dăinui”. Elton John scrisese un mesaj simplu alături de aranjamentul în formă de inimă făcut din trandafiri roz-portocalii: “Îţi mulţumesc că mi-ai fost prieten. Te voi iubi mereu”. De la Boy George, un alt admirator, venise de asemenea un mesaj: “Dragă Freddie, te iubesc”. Mesajul celor trei neconsolați, Brian May, Roger Taylor şi John Deacon a fost la fel de mișcător: „Am pierdut pe cel mai mare şi mai iubit membru al familiei noastre. Suntem copleşiţi de durere, dar mândri de felul curajos în care a trăit şi a murit. A fost un privilegiu pentru noi să împărţim cu el acest timp mirific”. Dar cel mai impresionant era acela al părinţilor, atât de apropiaţi de unicul lor fiu, în ciuda zvonurilor că ar fi fost supăraţi pentru felul lui de viaţă. Scriseseră simplu şi emoţionant: “Scumpului nostru fiu, Freddie. Te vom iubi mereu. Mama şi Tata”.

funeral freddie

O parte din cenușa sa a fost împrăștiată pe malurile lacului Geneva, lângă Montreux, Elveția, locul unde Freddie și-a petrecut ultimii ani din viață. O statuie tronează aici în memoria cântărețului. O altă parte din cenușă se pare că a fost împrăștiată în Kensal Green Cemetery, chiar în Londra. O placă comemorativă pe care e gravat numele real al artistului a fost descoperită recent în acest cimitir. Fanii nu au întârziat să speculeze că autoarea epitafului este Mary Austin.

stalp funerar

placa funerara 1

Mercury, cunoscut pentru generozitatea sa, a fost de o mare corectitudine până în ultima clipă a vieţii. La câteva zile după dispariţia lui, s-a anunţat că a donat drepturile celui mai popular cântec al formaţiei Queen, şi anume Bohemian Rhapsody, centrului de tratament SIDA ― ‘Terrence Higgins Trust”. Cântecul avea să fie reeditat în mare grabă, până la Crăciun, şi cunoscătorii apreciau că va fi cu siguranţă unul din cele mai mari single-uri ale tuturor timpurilor.

Prin testament, Mercury i-a lăsat lui Austin jumătate din avere, iar cealaltă jumătate părinților și surorii lui. El i-a mai lăsat bucătarului său 500.000 de lire, 500.000 de lire asistentului, 100.000 de lire șoferului și 500.000 de lire partenerului său Jim Hutton. Mary Austin a moștenit casa acestuia, unde locuiește acum împreună cu familia sa.

FREDDIE MERCURY -nume naștere: Farrokh Bulsara
DATA ŞI LOCUL NAŞTERII:
5 septembrie 1946, Stone Town, Zanzibar , Tanzania, (certificat de nastere)
DATA ŞI LOCUL MORȚII:
24 noiembrie 1991 / 45 de ani, Londra, UK, (certificat de deces)
CAUZA DECESULUI:
bronhopneumonie – in urma infectării cu SIDA
A FOST:
compozitor, muzician, textier, interpret

 

Freddie Mercury – Funeral Blues

Last days of Freddie (1991)

 Surse: „Spectacolul trebuie să continue”- Richard Sky, „Mercury and me” – Jim Hutton

2 gânduri despre “Freddie Mercury – la moartea unui artist

  1. Pingback: Andrew Wood – moartea neașteptată a unei tinere speranțe | RIPVIP.wordpress.com - Moartea Celebritatilor

  2. Pingback: Au murit azi, 24 noiembrie | RIPVIP.wordpress.com - Moartea Celebritatilor

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s